FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 580
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Modalitatile prin care antrenorul poate ajuta sportivul sa isi dezvolte viteza si care sunt factorii care conditioneaza viteza

Tag-uri Populare


fotbal   efort   antrenament   muschi   antrenor   forta   performanta   manchester united   organism   exercitii   atacant   viteza   anglia   psihic   putere   medic   real madrid   corp   sanatate   intindere   articulatii   pregatire   premier league   mijlocas   accidente   diversitate   fotbalist   exercitiu   relaxare   alimentatie   fracturi   odihna   respiratie   precautie   medicamentatie   masaj  

All Tags

Famous Forum

 

Modalitatile prin care antrenorul poate ajuta sportivul sa isi dezvolte viteza si care sunt factorii care conditioneaza viteza

 Q:   Intreaba despre Modalitatile prin care antrenorul poate ajuta sportivul sa isi dezvolte viteza si care sunt factorii care conditioneaza viteza       
Modalitatile prin care antrenorul poate ajuta sportivul sa isi dezvolte viteza si care sunt factorii care conditioneaza viteza Factorii care condiţionează viteza

Factorii care condiţionează viteza sunt numeroşi şi variaţi. Aceştia sunt de natură genetică (biologică, psihologică - zestrea ereditară) şi pedagogică.

În privinţa factorilor biologici deosebim două categorii: unii aparţin de sistemul nervos şi alţii sunt proprii muşchilor (anatomic şi funcţionai). Dintre aceştia cei mai importanţi sunt:

a. mobilitatea desfăşurării proceselor nervoase, viteza alternării proceselor de excitaţie cu cele de inhibiţie (precum şi intensitatea acestora);

b. timpul de latenţa sau de reacţie care, la rândul său, depinde de calitatea nervului, a muşchiului şi a sinapsei;

c. viteza de conducere a influxului nervos (aferent şi eferent) prin reţeaua nervoasă;

d. vite za de contracţie a muşchiului în urma excitaţiei nervoase;

e. forţa muşchiului care intră în contracţie;

f. capacitatea de coordonare a grupelor musculare;

g. lungimea segmentelor implicate în activitate, mobilitatea şi elasticitatea musculară;
h. tipul fibrei din care este alcătuit muşchiul, fibre albe F.T. (Fast-Twitch glicolitic fibers — fibre rapide] sau fibre roşii ST. (Slow-Twitch oxidative fibers — fibre lente);

i. bogăţia de compuşi macroenergetici din fibra musculară (CP şi ATP);
Coyl — 1974 şi Karlsson — 1075 au arătat că rapiditatea contracţiei unui muşchi este dată de procentul mai mare de fibre albe, bogate în compuşi macroenergetici (creatin fosfat — CP şi acid adenozintrifosforic - ATP), precum şi în glicogen, posedând şi enzimele necesare producerii energiei anaerobe. Fibrele roşii conţin mioglobină, glicogen şi în egală măsură enzime pentru producerea aerobă de energie.

Fibrele rapide (F.T.) şi fibrele lente (roşii — ST.) se deosebesc nu numai structural, ci şi din punctul de vedere al enzimei miozin - ATP - azei care este în cantitate mai mare cu cât durata contracţiei este mai mică.

Sprinterii, sportivi cu aptitudini de viteză (100 m şi 200 m) posedă un procent mai ridicat de fibre albe decât alergătorii pe distanţe lungi (fond).

Privitor la proporţia de fibre albe şi roşii, sunt autori care consideră că prin antrenament specific de viteză, creşte numărul fibrelor albe ale muşchiului. Alţi specialişti consideră că proporţia este dată genetic şi că prin antrenament se produce doar îngroşarea acestora (a fibrelor albe). Biopsia musculară şi alte metode vor lămuri această dilemă.

Cert este că viteza se poate dezvolta într-o oarecare măsură dacă sunt disponibilităţi şi dacă se aplică o metodologie adecvată.

Performanţele la viteză sunt condiţionate şi de nivelul forţei musculare (îndeosebi explozive) şi de capacitatea de coordonare în efectuarea acţiunii motrice. în cazul utilizării exerciţiilor cu îngreuiere (încărcături mici, medii şi mari), vom avea ca rezultat creşterea şi a forţei şi a vitezei.

Aspecte metodice care privesc dezvoltarea vitezei

1. Exerciţiile folosite pentru dezvoltarea vitezei trebuie să fie bine însuşite, numai astfel putând favoriza efectuarea lor cu viteză maximă.

2. Să nu se folosească exerciţii care nu favorizează manifestarea vitezei maxime.

3. Pentru dezvoltarea vitezei să se apeleze la exerciţii specifice fiecărei probe sau ramuri sportive.

4. Timpul de lucru (durata exerciţiiior) să fie stabilit astfel încât viteza să nu scadă spre sfârşitul execuţiei. Timpul să fie stabilit în funcţie de viteza ce se doreşte a fi dezvoltată (de la 5-6 sec. la 50-60 sec). Cel mai des se folosesc repetări de până la 30 sec; în atletism alergări pe 30 m, 60 m, 100m şi 200 m; în nataţie 10-15 până la 50 m; în canotaj 150-250 m. Parcurgerea gamei de tipuri de viteză se realizează prin "jocul" volumului şi duratelor de lucru: 5-6 repetări x 5-10 sec, 3-4 repetări x 15-20 sec; 2-3 repetări x 25-30 sec cu pauze de 2-5 min. între repetări.

5. între repetări, pauzele să fie suficient de lungi, pentru a permite revenirea funcţiilor vegetative şi recuperarea datoriei de oxigen. Pauza să fie optimă astfel ca să menţină pe scoarţa cerebrală o excitaţie care să favorizeze efectuarea cu viteză mai mare a următoarelor repetări. O pauză prea lungă duce la achitarea datoriei de oxigen dar determină şi estomparea excitaţiei pe scoarţă. Refacerea funcţiilor vegetative după efort nu este uniformă: în prima treime este de cea. 65-70%, în a doua 25- 30% şi în ultima treime 5-10%. în cazul unei alergări de 200 m restabilirea survine după 12 min. (Gordon), ceea ce presupune că după 8 minute funcţiile organismului revin în procent de 95%, când se poate relua o nouă repetare.

6. Lucrul cu intensităţi maximale să nu se utilizeze excesiv, pentru că atrage după sine instalarea "barierei de viteză". Se impune.aşadar folosirea în lecţiile de antrenament a unor exerciţii cu intensităţi variate (au fost elaborate chiar tabele de tempouri şi pauzele necesare).

Aspecte particulare ale dezvoltării vitezei la copii şi juniori

Perioada optimă de dezvoltare a vitezei se situează între 6 şi 20 de ani (18 ani după unii autori, mai ales la fete); între 6-10 ani se dezvoltă cu prioritate viteza de reacţie şi de execuţie, iar după această vârstă viteza de accelerare şi de repetiţie; la 13-14 ani se obţin rezultate bune pentru îmbunătăţirea vitezei.

Un program eficient de educare a vitezei este acela care prevede dezvoltarea vitezei într-un volum de 50%, rezistenţa şi forţa 25% din volumul dezvoltării multilaterale, pe fondul unei pregătiri fizice generale foarte bune (Kaledin, Lasin şi Scerbakova). Americanul Daherty recomandă la copii şi juniori executarea exerciţiilor de viteză, în prima parte a lecţiei de antrenament, imediat după încălzire.

În pregătirea copiilor şi juniorilor, o deosebită importanţă capătă folosirea unei game variate de exerciţii pentru dezvoltarea vitezei, sub diversele sale forme de manifestare (exerciţii din jocuri, atletism, gimnastică, jocuri dinamice, sporturi de sezon etc).

Alături de coordonare, precizie şi îndemânare lucrul pentru dezvoltarea vitezei să se facă în fiecare lecţie, la copii.

Când se lucrează în aer liber (recomandăm cât mai frecvent pe timp favorabil) să se acţioneze prioritar pentru dezvoltarea vitezei, existând condiţii pentru utilizarea unui număr variat de exerciţii.

În alcătuirea grupelor de antrenament, este recomandabil să se ia în consideraţie vârsta fiziologică deoarece vârsta cronologică poate acoperi diferenţe uneori de 4-5 ani în privinţa gradului de maturitate biologică şi a capacităţii reale de efort.

sursa imaginii - freeschoolclipart.com


Tag-uri: exercitii, mobilitate, muschi



Categorie: Sport  - ( Sport - Archiva)

Data Adaugarii: 06 March '08


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :