Poezia lirica, publicata la 1 septembire 1876 in revista ‘’Convorbiri literare’’ apartine primei faze din creatia marelui poet romantic national si universal, Mihai Eminescu, incadrandu-se in tema dragostei si a naturii.
Titlul acestei poezii legate de marile prelucrari de folclor :’’Calin file din poveste ‘’ si ‘’Craiasa din povesti’’, sugereaza un decor incarcat cu emotia iubirii, peisajul fiind o metafora a visului erotic ramaS neimplinit.

Natura, cadrul iubirii romantice este reprezantata in aceasta poezie de imaginea lacului care prin farmecul si misterul sau determina raveria indragostitului al carui vis se sfarseste prin revenirea la realitate.
Astfel, poezia care se deschide si se inchide cu imaginea lacului, se termina printr-o amara nostalgie iar tit lul ei este cheia interpretarii textului.
Cele cinci strofe sunt catrene cu rima incrucisata cu masura de 8 silabe si ritmul trohaic.

Sunt dispuse in trei secvente si apartin unei poezii lirice, unui pastel, pentru ca poetul
Mihai Eminescu isi exprima direct trairile sufletesti legate de contemplarea lacului.
Prima secventa este o descriere a unui cadru realist ce apartine codrilor si lacului albastru incarcat cu nuferi galbeni.
Inconjurat de terestru, lacul leagana pe valuri o barca in vreme ce poetul trece de-a lungul malurilor, ca si cum ar fi in asteptare.
Planul de reprezentare fiind al adevarului, in descrierea decorului unde eul liric este in asteptare, sunt folosite verbe la modul indicativ : ‘’incarca , cutremura , ascult’’.
Atmosfera de liniste ce invaluie lacul, speranta, emotia si incordarea poetului sunt reprezentate prin inversiunile ce reliefeaza imaginea vizuala a lacului devenit albastru sub lumina lunii si atmosfera lui sarbatoereasca :’’Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni il incarca’’.

Si prin imbinarea imaginii auditive cu cea vizuala, gasim tot o inversiune : ‘’Tresarind in cercuri albeEl cutremura o barca’’.
Prima inversiune arata momentul descrierii noptii, iar a doua inversiune personifica lacul prin cele doua verbe dinamice : ‘’tresarind si cutremurand’’si prin pronumele personal ‘’el’’ realizandu-se astfel comuniunea om-natura ce anticipeaza sentimentul de asteptare al indragostitului.
Aliteratia obtinuta prin repetarea consoanei ‘’r’’ in sintagmele ‘tresarind in cercuri’’ si ‘’cutremura o barca’’ reprezinta o imagine sonora care personifica lacul, ce pare a prelua sentimentele si starile poetului, iar epitetele cromatice ‘’albastru’’, ‘’galben’’ , ‘’alb’’ reliefeaza o atmosfera de sarbatoare, de vraja, redand importanta momentului pentru natura (lacul) si pentru indragostit .

Codrul, lacul, luna, sunt elemente specifice poeziei lirice eminesciene.
Sentimentul iubirii, al dorului infrigurat este redat in strofa a doua care face trecerea de la realitate la vis : ‘’Parca-ascult si parca-astept’’.
Printr-o comparatie discreta, poetul sugereaza frumusetea iubitei si isi transmite emotia visului erotic prin epitetul ‘’lin’’ si dativul etic ‘’-mi’’.
‘’ Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept.’’

Strofa a treia si a patra, a doua secventa a poeziei, prezinta visul sub forma implinita.
Dupa ivirea iubitei dintre trestii barca va purta in val perechea de indragostiti peste apa lacului luminat de luna si infrigurat usor de vant.
Sa sarim in luntrea mica/ Inganati de glas de ape/Si sa scap din mana carma/Si lopetile sa-mi scape
Sa plutim cuprinsi de farmec/Sub lumina blandei lune/Vantu-n trestii lin fosneasca/Unduioasa apa sune
Imaginea intalnirii este proiectata in viitor prin verbe la modul conjunctiv : sa sarim, sa scape, sa plutim, sa fosneasca, sune.
Strofa a cincea, secventa a treia, transmite amaraciunea eului liric ca in spatiul ideal evocat anterior, in care sunetele si culorile se armonizau, iubita nu vine si nici nu va veni, asteptarea fiind zadarnica :
Dar nu vine…singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.
Aceasta amaraciune este sugerata prin punctele de suspensie din primul vers si prin epitetul ‘’singuratic’’.
Verbele ‘’suspin’’ si ‘‘sufar’’ transmit si ele tristetea indragostitului care revine la realitate, indurerat ca nu a putut sa-si implineasca viata cu fiinta iubita.
In acord cu el, lacul este acum sobru caci nuferii nu mai au imaginea vizuala reprezentata prin cuvantul galbeni » din prima strofa.
Imaginile vizuale si auditive realizate prin personificari, aliteratii, asonante, prin sensul figurat al verbelor, frecventa verbelor la persoana intai si subiectele incluse sunt caracteristici ale poeziei lirice ce apartine dragostei si naturii.

Argumentarea figurilor de stil in Izvorul noptii
Invocatia
Este o formula de adresare catre un personaj absent sau imaginar de la care nu se asteapta un raspuns. Ea sta de obicei la inceputul operei si se realizeaza printr-un substantiv in cazul vocativ. Invocatia este un procedeu specific stilului retoric.
Poezia ‘’Izvorul noptii’’ de Lucian Blaga se deschide cu o invocatie retorica realizata prin adjectivul substantivizat ‘’frumoasa’’ in cazul vocativ prin care eul liric sugereaza sentimentul profund si delicat de dragoste si de admiratie fata de fiinta iubita.
Simetric poezia se incheie tot cu o invocatie retorica : ‘’lumina mea’’ care mentine sentimentele, daruind totodata unitate compozitionala textului.
Epitetul
Este o figura de stil cu o mare frcventa si de o mare diversitate. El exprima insusirile deosebite si neasteptate ale obiectelor sau actiunii lor determinand un substantiv sau un verb.
In acest text, substantivul ‘’ochi’’ este insotit de doua epitete, adjectivul ‘’negri’’ de doua ori si adjectivul substantivizat din constructia ‘’ochii tai adanci’’, acesta din urma avand o valoare expresiva mai pronuntata, deoarece exprima admiratia neretinuta.
Ideea este ca din profunzimea ochilor iubitei ce par a fi izvorul noptii se nate o mare de intuneric ce se revarsa pe pamant.

Metafora este o figura de stil prin care se trece de la semnificatia obisnuita a unui cuvant sau a unei expresii la o alta semnificatie.
In text intalnim doua metafore referitoare la ochii iubitei : prima este cuprinsa chiar in titlu ‘’Izvorul noptii’’, si are la baza compararea ochilor iubitei cu un izvor din care curge noaptea, iar a doua : ‘’mare de intuneric’’, are la baza compararea noptii cu o mare intunecata care cuprinde totul.

Simbolul este un procedeu artistic prin care se realizeaza un obiect concret pentru a desemna un alt obiect sau cel mai adesea o idee abstracta.
Prin repetarea de trei ori a substantivului ‘’ochi’’ acesta devine simbol care in contextul poeziei reprezinta misterul dragostei si al fiintei iubite si totodata puterea creatoare a iubirii care il ajuta pe creator sa isi realizeze opera.

---

Tag-uri: pastel, poezie, lacul

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 13 March '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---