În 425 î.e.n., strategul atenian Demos-tene (nu celebrul orator) reuşi să cucerească Pylosul (azi Navarin) plasat într-un excelent golf, fortificat natural, în coasta Meseniei, din Liga spartană. Constituind un pericol pentru întreaga ligă (hiloţii fugari găseau cu uşurinţă adăpost în Pylos), Sparta trimise asupra Pylosului un detaşament de 420 de hopliţi care nu avură decat un succes parţial: respinşi de Demostene, ei ocupară Sfacteria, mica insulă ce închidea golful cetăţii. în replică, flota ateniană distruse corăbiile peloponesienilor, astfel că detaşamentul spartan rămase izolat pe Sfacteria. în acest moment, Sparta hotăra să ceară pace, oferind Atenei condiţii accepta bile.

Cleon, însă, care dorea o victorie definitivă şi completă, respinse condiţiile spartane. Iar deteriorarea situaţiei militare ateniene (mai ales la Pylos, unde Demostene era pe punctul de a ceda cetatea) duce la o nouă tensiune între partida lui Nicias („a păcii", cum mai era socotită) şi radicalii lui Cleon, ce-i acuzau pe moderaţi de insuficientă energie în conducerea operaţiunilor militare.

A fost momentul ales de Nicias pentru a-i face lui Cleon o propunere perfidă: să preia chiar el comanda flotei ce se pregătea pentru a-l ajuta pe Demostene. Perfidă deoarece Cleon, nefiind militar, îşi putea cu uşurinţă frange gatul într-o operaţiune militară atat de pretenţioasă cum era cea din faţa Sfacteriei şi a Pylosului. Nu se întamplă, însă, aşa. Cleon împărţi comanda cu Demostene şi, în mai puţin de trei săptămani, spulberă rezistenţa spartanilor, aducand la Atena, ca prizonieri, pe hopliţii din Sfacteria. în 424 î.e.n., însă, o nouă lovitură fu dată Atenei: o mică oştire spartană, de 2 000 de ostaşi, comandaţi de Brasidas, tăie în două, într-un marş rapid, de la sud la nord, întreaga Grecie, cuceri, cu ajutorul regelui macedonean Perdicas, coloniile ateniene din nord, între care şi Amphipolis, cea mai importantă în echilibrul militar din acea parte a Peninsulei.

Istoricul atenian Thucidide, în acelaşi timp şi strateg, trimis în fruntea flotei pentru a recupera AmphipoIisuI, nu reuşi, atrăgandu-şi învinuirea că a cedat oraşul. Cleon, intr-o scurta campanie politică, obţinu în Ecclesia exilarea lui Thucidine. Arnphipnlisul nu putea fi însă, lăsat in mainile spartanilor, deoarece era un important punct strategic pentru ruta maritimă pontică, în care Atena era vital interesata. În 422 i.e.n., o puternică expediţie ateniană, In fruntea căreia se afla însuşi Cleon, fu pornită la Amphipolis.

In octombrie, acelaşi an, sub zidurile Amphipolisului, atenienii sunt din nou înfranţi; în luptă pier Brasidas şi Cleon. în acest fel nici tactica spartană nu deveni mai energică, dar nici cea ateniană nu mai ieşi din ramele exagerat de prudente impuse de partida păcii a lui Nicias. Acesta chiar obţine, în aprilie 421 î.e.n., „Pacea lui Nicias", cu o valabilitate de 50 de ani. Se încheia, astfel, prima parte a războiului peloponesiac, zis şi al lui Arhidamos, după numele regelui spartan care-l începuse. Nici una din părţi, însă, nu respectă condiţiile pacii (care se baza pe statu quo ante), între care cea mai însemnată, retrocedarea oraşelor cucerite, nu intra nici o clipă în vederile conducătorilor celor două ligi. Astfel ca, şi după moartea sa, ideile lui Cleon se impuseră in viaţa politică ateniană.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 31 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---