FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Games for Girls


Statistics:
Visits: 1,538
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole

Intrebari despre Jocul - modalitate de evaluare la copiii cu CES

- Ce jocuri au fost inventate in Antichitate? by Bobi

Tag-uri Populare


educatie   scoala   familie   educare   societate   copii   integrare   democratie   elevi   gradinita   rromi   profesori   invatamant   incluziune   parinti   comportament   prescolari   egalitate   educatoare   nevoi speciale   dezvoltare   discriminare   dizabilitati   comunitate   moral-civica   tigani   minoritati   marginalizare   formare   drepturi   copii cu ces   personalitate   cultura   violenta   libertate   deficiente  

All Tags

Famous Forum

 

Jocul - modalitate de evaluare la copiii cu CES

 Q:        
Jocul - modalitate de evaluare la copiii cu CES Una din formele de manifestare a copilului este jocul. In mod obisnuit o asemenea activitate este izvorata din nevoia de actiune, de micare a copilului- o modalitate de a-si consuma energia- sau de a se distra, un mod placut de a utilizat timpul si nu numai.

Jocul reprezinta un ansamblu de actiuni si de operatiuni care urmaresc obiective de pregatire intelectuala, tehnica, morala, fizica a copilului. Elementul de joc imprima acesteia un caracter mai viu si mai atragator, aduce varietate si o stare de buna dispozitie functionala, de veselie si bucurie, de destindere, ceea ce previne aparitia monotoniei si a plictiselii, a oboselii.

Atunci cand jocul este utilizat in procesul de invatamant, el dobandeste functii psihopedagogice semnificative, asigurand participarea activa a elevului l a lectii, sporind interesul de cunoastere fata de continutul lectiei. Stim ca jocul didactic reprezinta o metoda de invatamant in care predomina actiunea didactica stimulata. Acesta actiune valorifica la nivelul instructiei finalitatile adaptive de tip recreativ proprii activitatii umane, in general, in anumite momente ale evolutiei sale ontogenice, in mod special.

Copiii, majoritatea timpului liber si nu numai, si-l petrec jucandu-se. Jocul reprezinta pentru copii o modalitate de a-si exprima propriile capacitati. Prin joc, copilul capata informatii despre lumea in care traieste, intra in contact cu oamenii si cu obiectele din mediul inconjurator si invata sa se orienteze in spatiu si timp. Putem spune ca jocul este ,, munca copilului’’.

In timpul jocului, copilul vine in contact cu alti copii sau cu adultul, astfel ca jocul are un caracter social.

Jocurile sociale sunt esentiale pentru copii cu handicap, intrucat le ofera sansa de a se juca cu alti copii. In aceste jocuri sunt necesare minim doua persoane care se joaca si comenteaza situatiile de joc ( loto, domino, cuburi, carti de joc etc. )

In perioada de prescolar de desfasoara mai ales in grup, asigurandu-se astfel socializarea. Din acest motiv, copiii cu handicap trebuie sa fie inscrisi la gradinita din vecinatate, alaturi de copii sanatosi. Copiii sunt curioasi, dar practici, astfel ca ei vor accepta usor un copil cu deficienta fizica, care de deplaseaza in fotoliu rulant sau in carje. Ei sunt suficient de simpli si deschisi pentru a accepta usor un coleg cu probleme de sanatate. Perioada de prescolar este cea mai indicata pentru inceperea socializarii copiilor cu handicap. La aceasta varsta, socializarea se realizeaza usor prin intermediul jucariilor si al echipamentelor de joc. Totusi, trebuie sa fim atenti la unele probleme deosebite. Unii copii cu deficiente au avut experienta neplacuta a spitalizarii si a separarii de parinti. De aceea, pot aparea reactii intense, mai ales in primele zile de gradinita. In alte cazuri, copilul are probleme legate de utilizarea toaletei si de deplasare. In aceste situatii, este de preferat sa se solicite prezenta mamei pana la acomodarea copilului in colectivitate si acomodarea personalului cu problemele copilului.
Psihologia jocului evidentiaza importanta activarii acestei metode mai ales in invatamantul prescolar si primar. Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci directii de dezvoltare, orientare astfel :
- "de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase
- de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile
- de la jocurile fara subiect spre cele cu subiect
- de la sirul de episoade nelegate intre ele spre jocul cu subiect si cu desfasurare sistematica
- de la reflectarea vietii personale si a ambiantei apropiate, la reflectarea evenimentelor vietii socoale " ( Elkonin )

Aceasta activitate dinamizeaza actiunea didactica prin intermediul motivatiilor ludice care sunt subordinate scopului activitatii de predare- invatare, dar si de evaluare. Modalitatile de realizare angajeaza urmatoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice :

- dupa obiective prioritare : jocuri senzoriale( auditive, vizuale, tactile ), jocuri de observare, de dezvoltare a limbajului, de stimulare a cunoasterii interactive ;
- dupa forma de exprimare : jocuri simbolice, de orientare, de sensibilizare, conceptuale, jocuri, ghicitori, jocuri de cuvinte incrucisate
- dupa continutul instruirii : jocuri matematice, muzicale, sportive, literare/lingvistice ;
- dupa resursele folosite : jocuri materiale, orale, pe baza de intrebari, pe baza de fise individuale, pe calculator ;
- dupa regulile instituite : jocuri cu reguli transmise prin traditie, cu reguli inventate, spontane si protocolare ;
- dupa competentele psihologice stimulate : jocuri de miscare, de observatie, de imaginatie, de atentie, de memorie, de gandire, de limbaj si de creatie.

Folosire jocului didactic ca activitate de completare cu intreaga clasa aduce variatie in procesul de instruire a copiilor cu CES, facandu-l mai atractiv.

Fiecare joc didactic cuprinde urmatoarele laturi constitutive : continuturi, sarcina didactica, regulile jocului, actiune de joc.

Prima latura-continuturi- este constituita din cunostintele anterioare ale copiilor insusite in cadrul lectiilor anterioare cu intreaga clasa.

Cea de-a doua componeneta a jocului-sarcina didactica- poate sa apara sub forma unei probleme de gandire, de recunoastere, denumire, ghicire, comparatie.

A treia latura-regulile jocului- decurge din insasi denumire ei. Regulile sunt menite sa arate copiilor cum sa joace, cum sa rezolve problema respectiva.

Ultima latura-actiunea de joc- cuprinde momente de asteptare, surprindere, ghicire, intrecere si fac ca rezolvarea sarcinii didactice sa fie placuta si atractiva pentru elevi.

Elemente de joc : ghicirea, miscarea, intrecerea, surpriza etc. creeaza stari emotionale care intretin interesul si dau colorit viu lectiei.

Relevand legatura dintre joc si munca copilului, Jean Piagette a pus in evidenta aportul jocului la dezvoltrea intelectuala a scolarului. De aceea, el sustine ca ,, toate metodele active de edcare a copiilor mici sa furnizeze acestora un material corespunzator pentru ca jucandu-se, ei sa reuseasca sa asimileze realitatile intelectuale care, fara aceasta, raman exterioare inteligentei copilului’’.

Prin joc, copii cu CES pot ajunge la descoperiri de adevaruri, isi pot antrena capacitatea lor de a actiona creativ, pentru ca strategiile jocului sunt in fond strategii euristice, in care se manifesta istetimea, spontaneitatea, inventivitatea, rabdarea, indrazneala.

Jocurile copiilor devin metoda de instruire in cazul in care ele capata o organizare si se succed in ordinea implicate de logica conuasterii si invataturii.

In acest caz, intentia principala a jocului nu este divertismentul, rezultat din incercarea puterilor, ci invatatura care pregateste copilul pentru munca si viata. Pentru a atinge aceste scopuri, jocurile trebuie sa fie instructive, sa le evalueze cunostintele

Evaluarea prin joc conditioneaza in asa maniera dinamica clasei, incat putem spune ca nu exista invatare eficienta fara evaluare. Ea nu poate si nu trebuie sa fie redusa la simplul act al notarii. Principala functie a evaluarii este aceea de a determina masura in care diferitele obiective pedagogice au fost atinse. In acelasi timp incearca sa explice randamentul nesatisfacator.

In cadrul procesului de invatare, evaluare isi exercita :
- functia diagnosticata( realizata prin teste de cunostinte tip diagnostic )
- functia prognoastic( realizata prin teste de aptitudini, teste pedagogice de tip criterial sau de tip normative )
- functia de selecite care intervine atunci cand intervine ierarhizarea elevilor in clasa.

Experienta pedagogica a permis conturarea a trei forme de evaluare, din modul de integrare a lor in procesul didactic
- evaluarea initiala care se realizeaza la inceputul unui program de instruire si este menita sa stabileasca nivelul de pregatire a elevilor in acest moment )
- evaluare continua( formativa) constituie un proces ce se intrepatrunde multiform si functional cu actiunile de instruire si cu activitatea de invatare
- evaluare cumulativa( sumativa) este realizata prin verificari partiale pe parcursul programului si o estimare globala de bilant, a rezultatelor pe perioade lungi, in general corespunzatoare semestrelor scolare, anului scolar sau a ciclului de invatamant.

Datele furnizate in urma evaluarii sunt utile pentru luarea unor decizii administrative, cum ar fi repartizarea materiei de studiu pe clase si secventierea optima a acesteia.

Orice program de avaluare judicios se intemeiaza pe o evaluare periodica destul de frecventa( inainte, in timpul si la sfarsitul anului scolar) aducand la cunostina elevilor rezultatele diferentiat si nu global.

Aprecierea scolara este o forma clasica de intarire de catre invatator a achizitiilor dobandite in procesul invatarii. Prin intarire de intelege,, sistemul de recompense si de penalizare manit sa asigure selectia si fixarea raspunsului sau reactiei adecvate’’.( Rdu 1974 ). Recompensa constituie ,, intarirea pozitive’’, in timp ce pedeapsa este o ,, intarire negativa’’. Este de asteptat ca elevii sistematic recompensati sa-si formeze cu timpul o atitudine pozitiva fata de invatator si de scoala, in timp ce elevii care sunt in mod frecvent dezaprobati, ironizati si sanctionati sa devina nemultumiti de viata scolara, deoarece reusita scolara si satisafactia in munca merg mana in mana. Succesul da nastere unor trairi afective pozitive ce dinamizeaza, sustin si directioneaza conduita elevului spre obtinerea unor performante mai inalte. Aprecierea intatorului devine pentru elev un reper de autoapreciere. Ea influenteaza asupra dezvoltarii intelectuale, contribuind la constientizarea nivelului pe care il are elevul, iar pe de alta parte influenteaza sfera volitiv-afectiva, prin intermediul trairii nemijlocite a succesului si a esecului.

Dezvoltarea capacitatii de autoapreciere si a spiritului critic in estimarea rezultatelor scolare proprii se poate realiza cu succes prin organizarea unor actiuni de autoapreciere si interapreciere care duc la maturizarea si obiectivizarea atitudinii elevului fata de aprecierea scolara.

Aprecierea pedagogica se rasfrange in sfera relatiilor interpersonale. Elevul ca personalitate se defineste prin raportarea lui la membrii grupului scolar din care face parte, grupul constituind ,, spatiul de comparatie’’ in care se contureaza imaginea de sine. Sentimentele de respect si stima de sine sunt in functie de atitudinea colegilor si mai ales de cea a invatatorului, care ii definesc locul social in grup.

Scopul educatiei este acela de a forma anumite deprinderi, strategii cognitive, atitudini si comportamente ; acestea se invata numai daca il punem pe elev sa actioneze efectiv, atat in plan verbal, cat si in plan motric. In acest sens, Skinner(1971) noteaza :,, nu intarim pronuntia corecta a elevului pedepsindu-l pentru ca a gresit, nici miscarile abile pedepsindu-l pentru neindemanare. Nu-l facem pe elev harnic pedepsindu-l pentru lene, curajos pedepsindu-l pentru indiferenta. Nu-l invatam sa studieze repede pedespindu-l pentru incetineala, nici sa tina minte pedepsindu-l pentru ca uita, nici sa judece corect pedepsindu-l pentru lipsa de logica. In aceste conditii i se va inatampla poate uneori sa decopere singur cum e sa fii atent, muncitor, curajos, cum sa tina minte si sa judece. Instruirea nu va avea nici o contributie aici, fiind inexistenta.Indiferent de varsta , elevul are sentimentul demnitatii personale ; orice incercare de a-l umili, mai ales in prezenta colegilor sai, va avea un rezultat nedorit : copilul cu CES fie ca se retrage in sine, refuzand sa mai comunice, fie ca reactioneaza violent la frustrare. Jena, rusinea, umilirea repetate tind sa dezorganizeze personalitatea copilului, duc la aparitia unor stari psihice negative ca nesiguranta, ezitarea, apoi pierderea respectului si increderii fata de invatator. In cazuri extreme, elevul poate deveni chiar agresiv. Se intampla adesea ca elevul frustrat sa fie si izolat in grupul de elevi, deoarece reactivitatea lui exagerata din cauza frustrarilor repetare se manifesta printr-un comportament inadaptat, elevul fiind vazut de colegi ca un tip dificil. De aceea, jocul poate fi folosit pentru a diagnostica conflicte psihologice, fiind binecunoascuta capacitatea jocului de a deveni simbol al tendintelor, dorintelor sau conflictelor copilului.

Formele de joc au menirea sa intercepteze tulburarile de comportament ce pot fi declansate de inhibarea instinctelor, ceruta de societate. Cu alte cuvinte, cine isi descarca, pe terenul de fotbal miscarile instinctuale asupra dusmanului sau, nu o va transfera asupra unui membru al familiei sale si este probabil ca va avea un comportament acceptabil in acest mediu social.

Terapia prin joc are la baza efectul armonizator. Din aceasta cauza, jocul terapeutic a fost numit o ,,pace incheiata cu sine si cu ceilalti’’. Armonizarea realizata cu ajutorul jocului se manifesta sub forma unei concordante subiective intre dorinta si putinta.Datorita acesteia, copilul gaseste in joc un raspuns pozitiv la incercarile sale mascate de a fi inteles si o confirmare a sentimentului propriei valori.. Jocul constituie un sprijin necesar in organizarea evaluarii, avnad in vedere faptul ca monotonia produsa de formele stereotipe ale exercitilor produce rapid plictiseala.Aceasta are ca effect secundar scaderea dorintei de a invata, a interesului si atentiei elevilor.

Jocul ca modalitate de evaluare are un rol in ceea ce-i priveste pe copii cu CES. Prin joc evaluarea este mai eficienta si totodata antrenanta.

De exemplu la abecedary( clasa I si II), cand copilul cu CES invata alfabetul, jocurile de evaluare pot ajuta atat la fixare, dar si la etalarea cunostintelor dobandite pana la un moment dat. Exemple de jocuri de evaluare : ,,Trenul literelor’’, ,,Trenul silabelor’’, ,,Jocul silabelor duble’’ etc.

La matematica jocul are un rol bine definit. Jucandu-se cu cifrele copilul cu CES reactioneaza si participa vioi la cerintele spuse.. Exemple de jocuri de evalaure : ,,Uneste cifrele si spune ce obtii !’’( dovedeste insiruirea corecta a numeratiei, cat si cunoasterea cifrelor).Alte jocuri de evaluare : ,, Calculam si coloram !’’, ,,Cel mai bun matematician’’, ,,Traistuta fermecata’’ etc.

Rebusul la clasa III si IV este este un instrument de evaluare folosit pentru fixarea si etalarea cunostintelor ; prin raspunsuri corecte date la afirmatii simple, vor descoperi un cuvant ,,cheie’’, esenta cunostintelor lor. Rebusul poate fi folosit la majoritatea obiectelor.

Jocul in procesul de evaluare este o activitate prin care sunt colectate, asamblate si interpretate informatii despre starea, functionarea sau evolutia viitoare a copilului cu CES.

Acordarea calificativelor la sfarsitul unui joc, fie el in echipe sau individual, reprezinta clasarea elevului cu CES pe o anumita ,,scara’’. Calificativele acordate fac din elevul cu CES un analizator, realizand singur treapta pe care o ocupa in ,,scara’’ clasei.

Jocul ca modalitate de evaluarea nu urmareste in principal evidentierea deficientei si a blocajelor copilului. O asemenea abordare exclude definitive teza caracterului irecuperabil al copilului cu CES. Elementele de joc incorporate in procesul de evaluare pot motive si stimula puternic acest process in toate formele lui.
Referinte:
Constantin Cucos- ,,Pedagogie’’, Editua Polirom, Iasi 2000
Ion Radu -,,Psihologia educatiei si dezvoltarii’’, Editura Academiei, Bucuresti, 1983
Ion Radu-,,Psihologia scolara’’, Editura Stiintifica’’, Bucuresti, 1974
sursa imaginii : freeschoolclipart.com


Tag-uri: jocuri, evaluare, copii cu ces, incluziune, pregatire intelectuala



Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 19 December '07


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :