Educaţia moral-civică este o dimensiune importantă a personalităţii omului societăţii democratice, întrucât progresul economic şi spiritual depinde de gradul de angajare al fiecăruia în efortul comun de creştere a calităţii vieţii.

Morala cuprinde valorile, principiile, normele şi regulile determinate de cerinţele societăţii pentru a reglementa relaţiile comportamentale dintre oameni.

Educaţia morală se întemeiază pe două repere:

• reperul subiectiv (psihologic) de transformare de sine a propriei individualităţi, conform unor valori morale ideale, dictate de propria conştiinţă;
• reperul obiectiv (axiologic-normativ), care presupune semnificaţia valorilor morale, precum şi adaptarea omului la normele morale ale societăţii.
Interiorizarea va lorilor morale parcurge, conform concepţiei lui J. Piaget (1967) trei stadii:

1. Stadiul moralei eteronome (morala ascultării) până la 7-8 ani;
2. Stadiul autonomiei morale de la 7-8 ani până la 12 ani, când elevul este capabil să interiorizeze normele morale;
3. Stadiul conştiinţei morale, între 12-18 ani, caracterizat prin formarea de convingeri, judecăţi şi idealuri morale.
Un alt psiholog (Kohlberg, 1964) a stabilit trei niveluri de dezvoltare morală: nivelul premoral, nivelul moralei conformării şi morala principiilor de autoacceptare. La întrebarea: De ce trebuie să ne comportăm moral şi să respectăm regulile morale, răspunsul parcurge şase stadii argumentative:
• respectăm regulile ca să evităm pedeapsa;
• ne comportăm pentru a obţine o recompensă;
• ca sa evităm blamul celor îndreptăţiţi şi sentimentul de culpabilitate;
• ca să păstrăm respectul celor care apără interesele grupului;
• ca să evităm autoblamarea.

Vârsta, nivelul de inteligenţă, mediul familial şi şcolar, microgrupul din care face parte copilul sunt factori care contribuie la dezvoltarea morală.
Structurile atitudinal-valorice sunt în strânsă legătură cu cele afectiv-motivaţionale (convingeri, sentimente, idealuri, aspiraţii, dorinţe, trebuinţe). Acestea sunt mobiluri interioare care declanşează energia şi efortul, direcţionându-ne activitatea.

O normă sau un principiu moral, pentru a fi traduse ăn fapte morale, trebuie să aibă la bază şi o trăire afectivă, altfel nu se va putea realiza concordanţa între ceea ce ştim că trebuie să facem (componenta cognitiv-valorică a normei morale), şi ceea ce facem (componenta acţional-practică).

Convingerile morale, ca mobiluri interne ale faptelor morale, exprimă atât cunoaşterea normei morale, cât şi adeziunea conştientă, consimţământul liber şi motivaţia superioară a cerinţelor morale.

În primul stadiu (morala eteronomă), copilul execută prin imitaţie ceea ce observă sau îi cer adulţii. În stadiul autonomiei morale el începe să înţeleagă conţinutul normelor morale şi le interiorizează, iar în cel de al treilea stadiu convingerile, judecăţile şi sentimentele morale se dezvoltă şi se stabilizează, conturându-se conştiinţa lui morală.

În acest proces, atitudinea constituie o sursă de motivaţie, fiind definitorie pentru formarea caracterului, întrucât ea desemnează poziţia persoanei faţă de anumite obiecte, evenimente, valori, fapte, situaţii.

La preadolescenţi şi adolescenţi este important să le formăm o imagine şi atitudine corectă faţă de propria persoană, faţă de muncă şi învăţătură, pentru a-i face să înţeleagă necesitatea unor valori morale, cum sunt: onestitatea, sinceritatea, demnitatea, corectitudinea, devotamentul, respectul, generozitatea, altruismul, bunătatea etc.

Educaţia moral-civică este un proces complex şi de durată, desfăşurat stadial şi pe baza unor obiective precis determinate.

1. Instruirea moral-civică se realizează prin asimilarea unui sistem de cunoştinţe, care cuprind valorile morale ale societăţii democratice, regulile şi normele morale ale acesteia;
2. Înţelegerea semnificaţiei sistemului de valori morale şi a bazelor sistemului juridic;
3. Formarea conştiinţei morale care include un ansamblu de reprezentări, noţiuni şi judecăţi morale, convingeri, sentimente şi atitudini morale, aspiraţii şi idealuri morale.
Idealul moral este un model prospectiv de comportare morală, format pe baza conştientizării semnificaţiei sistemului de valori morale ale societăţii democratice (libertatea opiniilor, pluralismul concepţiilor şi credinţelor, supremaţia normelor de drept, egalitatea în faţa legilor, etica muncii, responsabilitatea socială, demnitatea, spiritul de cooperare, atitudinea participativă în rezolvarea problemelor sociale etc.);
4. Formarea conduitei morale (a comportamentului moral), alcătuit din deprinderi şi obişnuinţe morale (comportare civilizată, obilnuinţe de a face bine, respectarea legilor şi a normelor morale etc.);
5. Formarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi de caracter, manifestate în comportamentul moral-civic (fermitate, perseverenţă, hotărâre, punctualitate, corectitudine, onestitate, echitate, omenie, respect faţă de alţii, demnitate etc.)

Formarea conştiinţei moral-civice se realizează prin instruirea moral-civică, pe baza însuşirii şi înţelegerii de către elevi a normelor de comportare şi a sistemului de valori morale.
Formarea conduitei morale presupune exersarea unor modele de comportare morală, alcătuite din deprinderi şi obişnuinţe morale, din trăsături de voinţă şi de caracter.

Obiectivele educaţiei moral-civice pot fi realizate cu maximă eficienţă dacă se respectă anumite cerinţe fundamentale de organizare a acestui proces, folosind metode şi procedee specifice.

Înţelegerea, evaluarea şi aplicarea valorilor şi a normelor morale se manifestă diferenţiat, în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor, de care profesorul va ţine seama. Pornind de la această realitate, el va îmbina conducerea procesului de educaţie moral-civică cu independenţa acordată elevilor şi concretizată în crearea condiţiilor pentru înţelegerea şi aplicarea normelor de conduită, sugerându-le în acelaşi timp anumite direcţii de comportament.

Ţinând seama de tendinţa de afirmare a preadolescenţilor, educatorul va crea un climat de încredere şi respect şi va organiza astfel viaţa grupului şcolar, încât elevii să poată înţelege corect valorile şi conţinutul normelor morale, aprecieri şi opinii corecte.

Cunoaşterea şi dezvoltarea trăsăturilor pozitive ale elevilor, înlăturarea treptată a celor negative, îmbinarea exigenţei echilibrate cu respectul faţă de elev, asigurarea unităţii, consecvenţei şi continuităţii acţiunilor educative sunt cerinţe importante, ce trebuie respectate în realizarea obiectivelor educaţiei morale.
Consecvenţa în finalizarea formării conştiinţei şi a conduiteimorale se realitează pe baza continuităţii în formarea noţiunilor, convingerilor şi a comportamentului moral, respectând în acelaşi timp unitatea de acţiune a factorilor educaţionali (şcoală, familie, unităţi de cultură), precum şi unitatea dintre procesul instructiv şi cel educativ.

Şcoala este mediul social organizatoric în care universul elevului se extinde. Aici elevul evoluează social, îşi structurează conduita de adaptare la normele mediului social, unde se cultivă un tip comportamental şi moral care să dezvăluie şcolarului căile de comportare ca individ liber, tolerant, cu respect faţă de ceilalţi.
Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţie pe care elevul o primeşte în familie, în şcoală şi de la comunitate.

Elevul în şcoală este văzut ca o entitate unică şi irepetabilă şi este ajutat de învăţător să se simtă important şi respectat, tratat cu seriozitate, simpatie; astfel el învaţă uşor regulile grupului, învaţă că este dorit de grup, că aici se poate experimenta fără a fi ridiculizat, îşi va menţine un echilibru stabil cu sine însuşi şi cu mediul social şi ambiental.

Prin întregul lor conţinut, activităţile din şcoală contribuie prin căi specifice la punerea bazelor conştiinţei moral-cetăţeneşti, la însuşirea de către elevi a regulilor de comportare civilizată, la cultivarea în rândul acestora a spiritului de ordine şi disciplină, a conştiinţei, hărniciei, respectului pentru cei în vârstă şi faţă de colegi, modestiei şi curajului.

Elevul are posibilitatea de a se compara cu co-vârstnicii pentru a-şi intări în felul acesta sentimentul conştiinţei de sine, percepţia de sine, imaginea de sine.

Cunoştinţele cu conţinut moral-civic se transmit prin metode exemplului, elevul având modelul pe care îl imită. Exemplul poate fi oferit pe două căi: calea directă – exemplul viu în care modelul îl constituie învăţătoarea, famila, membrii comunităţii, şi calea indirectă prin intermediul artei, în special a literaturii pentru copii prin care personajele sunt reliefate ca modele. Elevii sunt puşi în situaţia de a trăi şi reflecta asupra faptelor descrise, îşi însuşesc anumite norme de conduită, îşi conturează convingeri, începsă aprecieze diferite situaţii de viaţă personală sau colectivă.

Metoda exemplului atrage după sine metoda exerciţiului care constă în repetarea de către elevi, în practica zilnică, a diferitelor acţiuni în vederea formării unor deprinderi şi obişnuinţe de conduită morală. Astfel de acţiuni sunt: „La baie”, „La masă”, precum şi îndeplinirea unor sarcini cu caracter gospodăresc: „Să facem ordine la colţul viu”, „Să aranjăm biblioteca”.

Pentru consolidarea unui set de valori stabil şi coerent care sprijină şcoala în formarea la elevi a conduitei favorabile, a unui stil de viaţă sănătos mintal, emoţional, fizic şi socio-moral, se urmăreşte implicarea familiei prin parteneriat.
Familia reprezintă elementul cheie în socializarea copilului cu colectivul clasei, fiind consultată cu privire la activităţile educative din şcoală şi cu privire la activităţile opţionale pe care doresc să le desfăşoare elevii.

În cadrul parteneriatului şcoală-comunitate, primăria şi poliţia pot sprjini realizarea obiectivelor şi dezvoltarea unui comportament moral individual şi social. Proiectele susţinute de comunitate pot viza protejarea mediului, crearea unor locuri de joacă, infirmarea privind normele de conduită rutieră.
Parteneriatul durabil şcoală-familie-comunitate are un rol esenţial în formarea personalităţii elevilor, o personalitate competitivă în plan european.

Procesul formării conştiinţei este unul lung şi anevoios, iar transformarea acesteia în conduită morală presupune corelarea tuturor componentelor fundamentale ale acestui proces: obiective, conţinut, metode, mijloace, forme de organizare, metode de evaluare. Îmbinarea acestora într-un sistem, desprinderea elementelor de bază, unitatea aspectului teoretic cu cel practic şi fundamentarea actului educaţional pe principii ştiinţifice reprezintă baza unei educaţii corespunzătoare.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educatie, societate democratica

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 27 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---