"Fiecare copil pe care îl instruim
este un OM dăruit societăţii"(N. Iorga)

În vederea creării condiţiilor optime pentru dezvoltarea copiilor cu nevoi speciale este necesar ca şcoala, familia şi comunitatea să preia responsabilitatea diferitelor atribuţii pe parcursul stadiilor de dezvoltare a copiilor. O cooperare bazată pe încredere asigură integrarea lor socială. Rolul părinţilor ca experţi ar trebui recunoscut şi utilizat. Comunitatea poate reprezenta o legătura foarte importantă în acordarea sprijinului între şcoală şi familie. Resursele pot fi utilizate mult mai eficient în cadrul unei cooperări baza te pe încredere.

Scopurile principale ale relaţiei dintre şcoală, familie şi comunitate, în vederea integrării copiilor cu nevoi speciale sunt:

• informarea şi sensibilizarea comunităţii locale cu privire la posibilitatea recuperării, educaţiei chiar şi pentru copiii ce au abandonat şcoala;
• sporirea conştientizării din partea comunităţii şcolare a necesităţii implicării în transformarea şcolii într-o şcoală integrativă;
• schimbarea mentalităţii şi atitudinii opiniei publice faţă de copiii cu nevoi speciale;
• dezvoltarea unei reţele de cooperare în domeniul educaţiei, implicată în procesul de integrare( ex.: poliţia, serviciile sociale, spitale, etc.);
• implicarea părinţilor copiilor din clasa în vederea reacţionării mai rapide la probleme şi acordarea sprijinului suplimentar copiilor cu nevoi speciale;
• implicarea comunităţii în sprijinul acordat copiilor cu nevoi speciale;
• elaborarea programelor şcolare de informare şi pregătire a comunităţii locale pentru educaţia incluzivă, prin aceasta înţelegând adaptarea şcolii la cerinţele speciale ale fiecărui copil, indiferent de problemele acestuia, şi nu a copilului la cerinţele şcolii, găsirea unor strategii didactice adecvate, a unor metode şi tehnici de lucru specifice: planificare, instruire, evaluare.

Potrivit Convenţiei Naţiunilor Unite la Drepturile Copilului, nondiscriminarea pe criteriul incapacităţii alături de alte criterii (social,. politic, etnic, etc.) este fundamentală pentru respectarea integrală şi reală drepturilor copilului.

Copiii cu nevoi speciale beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi copii din România, în plus ei dispun şi de alte câteva drepturi care să-l ajute să aibă o viaţă cât mai împlinită şi decentă.

Educaţia trebuie făcută posibilă pentru orice copil, pentru orice persoana cu nevoi speciale, atât în familie cât şi în grădiniţă, în şcoală, în grupurile sociale, în comunitatea locala.

Din punct de vedere al integrării sociale a copiilor cu nevoi speciale trebuie avute în vedere câteva aspecte importante:

• Interesul superior al copilului şi dreptul la viaţă şi dezvoltare în familie şi comunitate primează şi pentru copiii cu nevoi speciale;
• Acordarea de şanse egale presupune ca intervenţia şi suportul educativ să fie acordate corespunzător nevoilor copiilor;
• Depistarea precoce şi intervenţia timpurie este un obiectiv prioritar de acţiune pentru egalizarea şanselor.
• Parteneriatul, cooperarea între specialişti, autorităţi, O.N.G.-uri, familie alţi factori din comunitate sunt esenţiale pentru integrarea şcolară.

În Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, ţara noastră îşi asuma garantarea şi promovarea drepturilor tuturor copiilor, aşa cum sunt ele definite în Convenţie şi în conformitate cu principiile şi normele enunţate de aceasta, inclusiv în privinţa copiilor cu nevoi speciale. În strânsă legătură cu expresia „copii cu nevoi speciale” se afla principiul egalizării şanselor care se referă la procesul prin care diversele sisteme ale societăţii şi mediului, ca, de pildă, serviciile, activităţile, informaţiile, documentarea sunt puse la dispoziţia tuturor şi, în particular, a persoanelor cu nevoi speciale . Egalizarea şanselor trebuie înţeleasă ca drept al persoanelor si copiilor cu nevoi speciale de a rămâne în comunitate şi de a primi sprijinul necesar în cadrul structurilor obişnuite de educaţie, sănătate, a serviciilor sociale şi de încadrare în munca.

Convenţia include un articol specific asupra drepturilor copiilor cu nevoi speciale (art. 23), în care accentul este pus pe participarea activă la comunitate, precum şi pe cea mai deplin posibilă integrare socială ceea ce implică, evident, necesitatea evitării şi a reducerii instituţionalizării copiilor cu nevoi speciale. Se realizează astfel valorizarea socială a copilului cu nevoi speciale, ca fiinţă umană cu drepturi egale, prin integrare şcolară ca forma efectivă de integrare socială. Reuşita integrării şcolare este fundamentală pentru inserţia socială.

Performantele intelectuale realizate de copiii instruiţi în scoli speciale sunt aproximativ aceleaşi atinse de copiii cu nevoi speciale care frecventează şcolile obişnuite în schimb, sub aspectul învăţării sociale, achiziţiile copiilor care învaţă în şcolile obişnuite sunt superioare.

Procesul de colaborare dintre şcoală şi familie asigură atingerea scopului educaţional. Pornind de la necesitatea cunoaşterii sociopsihopedagogică a copilului, şcoala impune colaborarea cu familia sub diferite aspecte. Urmărind aspectele comune, speciale si diferenţiate pe care viaţa de elev o prezintă, părinţii pot completa, sprijini şi dezvolta personalitatea copilului cu o singură condiţie - colaborarea cu şcoala.

Integrarea şcolară a copiilor cu cerinţe speciale în învatamântul de masă presupune:

- a educa copiii cu cerinţe speciale în şcoli obişnuite, alături de copiii normali;
- a asigura servicii de specialitate (recuperare, terapie educaţională, consiliere şcolară, asistenţă medicală şi socială etc) în şcoala respectivă;
- a acorda sprijinul necesar personalului didactic şi managerilor şcolii în procesul de proiectare şi aplicare a programelor de integrare;
- a permite accesul efectiv al copiilor cu cerinţe speciale la programul şi resursele scolii obişnuite (biblioteca, terenuri de sport etc);
- a încuraja relaţiile de prietenie şi comunicarea între toţi copiii din clasă/şcoală;
- a educa şi ajuta toţi copiii pentru înţelegerea şi acceptarea diferenţelor dintre ei;
- a tine cont de problemele şi opiniile părinţilor, încurajându-i să se implice în viata scolii;
- a asigura programe de sprijin individualizate pentru copiii cu cerinţe speciale;
- a accepta schimbări în organizarea şi dezvoltarea activităţilor instructiv -educative din şcoală.

În cadrul judeţului sau al comunităţii decid diferite instituţii în legătură cu identificarea, sprijinul şi plasamentul unui copil, supraveghează şi administrează cazul respectiv. Este important ca acestea să aibă un plan care să le solicite cooperarea între ele, contribuind astfel la economisirea timpului, la un grad înalt de eficienţă şi transparenţă prin organizarea parteneriatelor cu instituţiile guvernamentale sau neguvernamentale şi încheierea convenţiilor de cooperare cu şcolile din oraş.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: impreuna, scoala, familie, comunitate, educatie, integrare, nevoi speciale

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 10 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---