Opţiunea maritală este determinată de un ansamblu de factori, dintre care cei ce ţin de modelul cultural şi economic predominant dintr-o societate sau alta şi cei ce exprimă preferinţa interpersonală spontană, bazată de cele mai multe ori pe identificarea prin similitudine sau pe supracompensare prin complementaritate sunt cei mai importanţi.

Motivaţiile conştiente şi inconştiente ale alegerii maritale nu susţin însă întotdeauna în egală măsură funcţionalitatea şi stabilitatea cuplului în timp.

Procesul complex al motivaţiei de interacomodare şi interdezvoltare prin intermediul partenerităţii presupune, în concepţia noastră, o restructurare dinamică a motivaţiilor de „coevoluţie" (după expresia lui C. Mamali, 1981), în care „complementarit ăţile" şi „similitudinile" devin modalităţi funcţionale necesare, dar nu suficiente pentru armonia durabilă a cuplului.

Aceasta presupune un complicat proces de autodezvoltare şi interdezvoltare mutuală, care necesită depăşirea motivaţiilor iniţiale ale alegerii maritale, prin descoperirea şi crearea de noi motivaţii ale coexistenţei duale. Numai astfel, atracţia afectivă iniţială cu întregul său context sociocultural se transformă din motivaţie de alegere în motivaţie de „acţiune" şi „devenire" maritală, ce fundamentează esenţial dragostea ca mod de cunoaştere şi dezvoltare a fiinţei umane.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 17 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---