Conducătorii eficienţi îşi concentrează eforturile a câtorva activităţi principale, importante, care au şanse de reusită, iar cele mărunte să fie lăsate să aştepte, chiar dacă par urgente. Unele probleme dispar dacă sunt lăsate de o parte un timp.
Economia de cuvinte duce la economisirea timpului, om care conduce îşi petrece cea mai mare parte a timpului comunicând cu alte persoane.

Prezentăm câţiva factori negativi care duc la consum inutil din timpul de muncă : pierderea de timp pentru a se s sau explica eşecurile din trecut; nehotărârea care duce h răgănarea şi la trecerea ineficientă de la o problemă la o minuţiozitatea exagerată ; obiceiul de a amâna rezolvarei crurilor de a zi pe mâine ; încercarea de a rezolva concorn mai multe sarcini. Cele începute şi întrerupte sunt o povara si ajung chiar să obosească, să copleşească, în timp ce o acţ finalizată destinde, satisface.

Psihosociologia a sintetizat şi alte învăţăminte pra de folosire eficientă a timpului, ca de pildă : activitatea fie intensificată treptat, concentrarea să se facă asup ceea ce are prioritate ; să se evite lucrul sub presiune, grabă, deoarece aceasta provoacă nervozităţi şi, în ronser: cresc posibilităţile de a greşi, scade eficienţa ; evitarea dinţei de a se rezolva mai multe sarcini în acelaşi timp ; intercalarea unor pauze recreative. Principiul cel mai impoi rămâne cel al muncii ordonate şi cel al continuităţii ei.

O discuţie însufleţită poate fi irosită din cauză că dureaza prea mult. Gradul de încredere al şefului în subalterni , oglindit nu doar în vorbe sau recompense, ci în responsa tăţile efective pe care le încredinţează acestora. Năzuinţa menilor de a se realiza prin muncă, de a se afirma şi impune pe această cale, ca personalităţi, face ca ei să dorească soi şi răspunderi, nu să fugă de ele.

A repartiza sarcinile şi munca, după capacitatea şi piceperea subalternilor, este o altă cale de a se eficientiza tin de muncă. E un act imoral să dai o sarcină unuia ştiind precis, de la bun început, că acţiunea va fi sortită eşecului. Cel cel ce dă o sarcină trebuie să fie, în primul rând, el însuşi convins că respectivul o va putea îndeplini. Tot atât de dăunătoare este şi practica de a trasa sarcini ce solicită eforturi minime unor oameni foarte competenţi. în acest mod, nu stimulăm, nu îndemnăm la eforturi şi căutări creatoare.

Unii şefi, pentru a fi siguri că sarcinile se vor îndeplini exemplar, folosesc frecvent şi intens numai subalternii care se dovedesc a fi mai harnici, mai pricepuţi şi mai operativi. Această practică are numeroase efecte negative. Subalternii ce nu sunt folosiţi la îndeplinirea sarcinilr îşi vor pierde încet, încet, încrederea în forţele proprii, iar ceilalţi se vor considera nedreptăţiţi sau suprasolicitaţi. Respectul pentru munca subalternilor este o atitudine plină de consecinţe în ceea ce priveşte gradul de angajare în muncă a fiecăruia.

In orice activitate omul lasă o parte din el însuşi, din atât cât are, din cât este şi din cât poate da. Uşurinţa unor şefi de a da verdicte negative, fără a avea întotdeauna argumentele necesare şi competenţa cuvenită, sau faptul că se cere reluarea unei lucrări de la capăt, pentru ca apoi aceeaşi persoană sau altcineva să constate că fusese bună în forma iniţială, creează stări tensionale şi insatisfacţii.
într-o asemenea ambianţă însăşi motivaţia muncii este afectată ; preocuparea pentru calitatea muncii este înlocuită cu grija de a nu greşi, de a nu-1 supăra pe şef, ceea ce evident, în timp, duce la rutină, la conformism, la evitarea oricărui risc. Subalternul, în loc să se preocupe de muncă, se preocupă mai mult de ce va zice şeful.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---