Scrie un eseu argumentativ, de 2 - 3 pagini, in care sa prezinti personajul tipic intr-o creatie realista in proza studiata, pornind de la urmatoarea afirmatie a lui Georg Lukacs: "Categoria centrala, criteriul fundamental al conceptiei literaturii realiste este tipul, mai precis acea sinteza speciala care, atat in campul caracterelor, cat si in acel al situatiilor, uneste organic genericul si individualul. Tipul devine tip, nu prin caracterul de medie si nici chiar prin caracterul sau individual, oricat de aprofundat, cat mai curand prin faptul ca in el conflueaza si se intemeiaza toate momentele determinate din punct de vedere uman si social, esentiale unei perioade istorice."

Personajul este una dintre instantele narative cele mai importante ale textului epic. Este o individualitate ( persoana ) infatisata dupa realitate sau rod al fictiunii, care apare intr-o opera epica sau dramatica, fiind integrata - prin intermediul limbajului - in sistemul de interactiuni al textului literar. Personajul poate fi definit dintr-o multitudine de perspective: cea morala ( ca raport intre om si el insusi ) sociologica ( raportul dintre individ si colectivitate ), ontica sau filozofica ( aportul dintre om si univers ) si estetica ( raportul dintre realitate si conventia literara ). Cand se afla in centrul actiunii si polarizeaza atat atentia, cat si afectivitatea cititorului, el devine un erou.

Constructia personajului se realizeaza prin asocierea a doua dimensiuni: una sociala, exterioara, alta psihologica, interioara. Exista mai multe tipuri de personaje, clasificabile dupa mai multe criterii. Avand in vedre rolul in actiune, personajele pot fi principale, secundare, figurante sau functionale. Raportate la discursul narativ, personajele pot ilustra indirect un punct de vedere al autorului, participand la actiune si fiind subordonate naratorului obiectiv si omniscient ( in romanele de tip obiectiv ) sau pot deveni instanta narativa principala, indeplinind si functia naratorului ( personajul - narator din romanul subiectiv ).
Personajul din romanul realist este subordonat naratorului obiectiv si omniscient si are cateva particularitati: este exponential pentru o intreaga categorie sociala; structura sa psihologica este pusa sub semnul unor trasaturi dominante; evolutia sa este reliefata prin opozitii si corelatii cu alte personaje; devine o instanta importanta a discursului narativ; are rolul de mediator in relatia autor - narator - cititor.

Cu alte cuvinte, personajul din creatia realista se defineste prin apartenenta la un anumit tip, "acea sinteza speciala care, atat in campul caracterelor, cat si in acel al situatiilor, uneste organic genericul si individualul" ( Georg Lukacs ).
Publicat in 1938, romanul Enigma Otiliei este menit sa ilustreze convingerile teoretice ale lui George Calinescu. intr-o perioada in care polemicile vizand structura narativa a acestei specii epice sustineau doua puncte de vedere, aparent divergente - necesitatea renuntarii la structura de tip obiectiv, cu narator omniscient, prin includerea evenimentelor relevate de amintirile involuntare si de fluxul constiintei si dorinta perpetuarii modelului clasic-realist, cu narator care controleaza desfasurarea epica - George Calinescu opteaza pentru romanul obiectiv si metoda balzaciana ( realismul clasic), dar depaseste programul estetic, realizand un roman al "vocatiei critice si polemice" ( N. Manolescu ).
Roman realist, care reconstituie o atmosfera - aceea a Bucurestiului antebelic -, dar si Bildungsroman, urmarind maturizarea lui Felix - Enigma Otiliei urmareste evolutia raporturilor dintre personaje, pe fondul asteptarii unei mosteniri supralicitate de unii ( clanul Tulea ), indiferente pentru altii ( Felix, Otilia, Pascalopol ). Actiunea este ampla, desfasurandu-se pe mai multe planuri narative, care contureaza un conflict complex.

Cele douazeci si patru de capitole ale romanului urmaresc destinele unor personaje, prin acumularea detaliilor . Orfan, ajuns in casa tutorelui sau, Costache Giurgiuveanu, Felix Sima, proaspat absolvent al Liceului Internat din Iasi, doreste sa studieze Medicina; remarcat inca din primul an de studiu, tanarul va face ulterior o cariera stralucita. in casa lui mos Costache, Felix se indragosteste de Otilia, aflata si ea sub tutela batranului. Desi tine la Otilia, fiica celei de-a doua sotii, Costache ezita indelung sa o adopte, chiar dupa ce sufera un atac cerebral. La insistentele lui Leonida Pascalopol, mos Costache va depune pe numele Otiliei o suma oarecare, la care mosierul va mai adauga ceva, pentru a-i crea fetei un sentiment de securitate si de independenta financiara. Averea lui Costache Giurgiuveanu este vanata in permanenta de membrii clanului Tulea, care o detesta pe Otilia. Aglae - "baba absoluta" - incearca sa intre in posesia averii batranului prin orice mijloace. Dupa primul atac cerebral pe care il sufera Costache, clanul Tulea pune stapanire pe casa, determinand revolta neputincioasa a batranului, infuriat de "pungasii" care ii irosesc alimentele si bautura. Moartea lui Costache, provocata cu sange rece de Stanica Ratiu, ginerele Aglaei, pune capat atmosferei relativ calme care domneste in sanul familiei Tulea si influenteaza decisiv destinele personajelor.

Stanica o paraseste pe Olimpia, invocand ridicolul motiv ca aceasta nu-i mai poate darui urmasi, desi copilul lor murise din neglijenta ambilor parinti. El se casatoreste cu Georgeta, "cu care nu avu mostenitori", dar care ii asigura patrunderea in cercurile sociale inalte. Felix si Otilia sunt nevoiti sa paraseasca locuinta lui mos Costache, casa fiind mostenita de Aglae. Otilia se casatoreste cu Pascalopol, mosierul intre doua varste, personaj interesant, sobru si rafinat, in a carui afectiune pentru Otilia se imbina sentimente paterne si pasiune erotica. Felix afla, mult mai tarziu, intalnindu-se intamplator cu Pascalopol in tren, ca Otilia a divortat, recasatorindu-se cu un "conte argentinian", ceea ce sporeste aura de mister a tinerei femei. Fotografia Otiliei, pe care i-o arata Pascalopol, infatiseaza "o doamna picanta, gen actrita intretinuta", care nu mai e Otilia "de odinioara".
Ca in orice roman realist, majoritatea personajelor se inscriu in tipuri, dar exista si personaje atipice. Se raporteaza la tipuri: Costache Giurgiuveanu, Stanica Ratiu, Felix Sima, Aglae Tulea, Aurica, Simion. in categoria personajelor care nu pot fi incadrate in tipuri se inscriu Otilia Marculescu si Leonida Pascalopol.

Prezentarea in bloc a personajelor, la inceputul romanului, printr-o tehnica de factura balzaciana, este prilejul folosit de autor pentru a alcatui fiecarui personaj un portret demonstrativ. Portretul balzacian porneste de la caracterele clasice (avarul, ipohondrul, gelosul ), carora realismul le confera dimensiune sociala si psihologica, adaugand un alt tip uman: arivistul. Romanul realist traditional devine o veritabila "comedie umana", plasand in context social o serie de personaje tipice. in acest sens, Mos Costache este avarul, Aglae - "baba absoluta, fara cusur in rau" - Aurica - fata batrana, Simion - dementul senil, Titi - debil mintal, infantil si apatic, Stanica Ratiu - arivistul, Felix - ambitiosul profesional. in romanul lui George Calinescu, "tipul devine tip, nu prin caracterul de medie si nici chiar prin caracterul sau individual, oricat de aprofundat, cat mai curand prin faptul ca in el conflueaza si se intemeiaza toate momentele determinate din punct de vedere uman si social, esentiale unei perioade istorice." ( Georg Lukacs )

Desi personajele sunt prezentate, in general, printr-o tehnica de factura clasic-realista, elementele de modernitate sunt prezente in realizarea catorva dintre cele mai importante personaje. O trasatura a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor. Mos Costache este avarul , dar nu este dezumanizat. El nu si-a pierdut instinctul de supravietuire ( cheltuieste pentru propria sanatate ) si nutreste sentimente paterne pentru Otilia, chiar daca avaritia il impiedica sa ii asigure viitorul. Acest personaj este o combinatie intre doua caractere balzaciene: avarul ( mos Grandet ) si tatal ( mos Goriot ).
Personaj cu un rol deosebit de important in economia romanului, intrucat averea pe care o poseda, vanata de majoritatea personajelor, sustine unul dintre firele narative principale ale romanului, Costache Giurgiuveanu este incadrabil in tipologia avarului. Direct sau indirect, acest personaj hotaraste destinul celorlalte personaje.

Caracterizarea directa, prin portretul demonstrativ in stil balzacian, ofera cateva date despre personaj care se vor confirma pe parcursul evolutiei acestuia in actiune: "Capul ii era atins de o calvitie totala, si fata parea aproape spana si, din cauza aceasta, patrata. Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinti vizibil, ca niste aschii de os. Omul, a carui varsta desigur inaintata ramanea totusi incerta, zambea cu cei doi dinti, clipind rar si moale, intocmai ca bufnitele suparate de o lumina brusca, privind intrebator si vadit contrariat". Prin caracterizare indirecta, personajul se construieste prin insumarea unor trasaturi care se desprind din actiuni, din limbaj, din comportament. Mos Costache, cum este numit in intimitatea casei de pe strada Antim, este o aparitie bizara inca din primele pagini ale romanului. Fizionomia - fata spana, buzele galbene de prea mult fumat, ochii clipind rar si moale - exprima deruta unui om aflat, parca, in fata unei situatii neasteptate, desi evenimentul cu care se confrunta este unul banal: sunetul clopotelului. Raspunsul pe care i-l da lui Felix, cand acesta intreaba de "domnul Constantin Giurgiuveanu" il situeaza in domeniul absurdului: "… - Nu-nu sta nimeni aici…" Contrazicand evidenta ( el iese din casa si afirma ca in locuinta nu sta nimeni ), mos Costache are o atitudine care indica de la inceput psihologia avarului, care se teme de un intrus nedorit.

Demersul analitic al romanului cumuleaza nenumarate fapte, intamplari, vorbe, gesturi, ganduri care pun in lumina dorinta de a-si spori averea si zgarcenia batranului. De la micile "ciupeli" fata de Pascalopol ( care le tolereaza, condescendent ), pana la socotelile incarcate pentru intretinerea lui Felix si la obtinerea unor mari profituri din inchirierea unor imobile pentru studenti, mos Costache face orice pentru a agonisi.

Obisnuinta de a strange orice banut da nastere unor scene in care ridicolul personajului este evident: cand Pascalopol este invitat sa joace carti si pierde un ban, Costache sustine vehement ca moneda este a lui, desi adevarul e evident. Privatiunile de ordin personal pe care si le impune ii confera un aspect grotesc: ghetele de gumilastic sunt degradate, ciorapii grosi de lana sunt rosi si plini de gauri, pantalonii largi de stamba colorata sunt prinsi cu bucati de sfoara care inlocuiesc sireturile, iar hainele ii sunt decolorate de purtarea lor indiferent de anotimp.
Cand este necesar sa capete ingrijiri medicale, mos Costache procedeaza in acelasi mod: merge la un farmacist, dar nu este satisfacut de pret si face o economie la medicamente de 20 de bani, care i se pare o suma impresionanta. Aceeasi obsesie pentru economii il determina sa faca planuri fantasmagorice de a-i construi Otiliei o casa cu materiale obtinute din demolari, al carei plan arhitectural il construieste singur. Prin vanzarea de manuale, seringi, instrumente medicale obtinute de la studentii medicinisti, mos Costache obtine diverse sume, pe care le tine acasa, intrucat bancile nu-i inspira siguranta.

Balbaiala si raguseala sunt arme de aparare pe car le foloseste ori de cate ori cineva incearca sa intre in relatie cu el. Teama de a nu fi pradat, suspiciunea permanenta accentueaza grotescul personajului, care se simte permanent pandit de "ochi" ( ceea ce nu este lipsit de adevar, intrucat Stanica Ratiu il spioneaza constant, mai ales dupa ce are atacul de apoplexie ). Ezitarea de a ceda o parte din avere Otiliei ( ceea ce ar fi constituit un gest firesc, tinand cont de faptul ca mama Otiliei a fost aceea care i-a adus o parte considerabila din mostenire ), subliniaza avaritia personajului. Gesturile si atitudinile in raport cu celelalte personaje ii intregesc portretul si sugereaza anumite trasaturi morale: "Batranul manca cu mare lacomie, varand capul in farfurie, in vreme ce Otilia gusta cu indiferenta."
Personajul evolueaza in limita trasaturilor de caracter definitorii. Desi datele esentiale de caracter il incadreaza in tipul avarului, Costache Giurgiuveanu este un personaj care iese din tiparele comune ale avaritiei. Evolutia sa sta sub semnul tragicului, deoarece personajul este scindat intre dorinta de a fi generos ( cu Otilia si cu Felix ) si obisnuinta de a agonisi, de a strange ultimul banut. Pe Otilia si pe Felix ii iubeste sincer. El stie ca adoptarea Otiliei si intocmirea testamentului de mostenire pe numele fetei i-ar asigura viitorul, dar ezita sa faca pasul decisiv, actiunile sale fiind determinate de un mecanism de natura duala: avaritia care-l poarta in structurile automate ale constiintei si generozitatea, care-l determina, uneori, sa faca dezinteresate si protectoare.

Victima a puterii mistificatoare a banului, mos Costache ajunge, in finalul romanului, in ipostaza unei marionete, asistand la cel mai grav si mai tragic asediu al averii sale. Situatia este cu atat mai tragica cu cat atacul este condus de cele mai apropiate persoane ( Aglae si restul familiei ), victime, la randul lor, ale aceluiasi stapan. Asadar, Costache giurgiuveanu se defineste prin raportare la "toate momentele determinate din punct de vedere uman si social, esentiale unei perioade istorice"

Ruinat fizic, mos Costache face un gest tardiv de a asigura viitorul Otiliei, oferindu-i lui Pascalopol o suma oarecare, din care mai scade o parte. Prins intre cele doua tendinte care ii definesc caracterul, mos Costache este un personaj creat dintr-o perspectiva moderna, cu caracter complex.

---

Tag-uri: personaje, referat, literatura, bac

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 05 December '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---