Diversitatea culturală nu mai este un prejudiciu, ci o realitate care trebuie fructificată în mediul şcolar. Pluralitatea culturală pune nu numai problema apărării diferenţelor, ci a dialogului cultural, care recunoaşte că fiecare trebuie să contribuie la îmbogăţirea experienţei umane şi că fiecare dintre ele este un efort de universalizare a unei experienţe particulare.

Multiculturalitatea nu este un adversarul universalismului european, ci o altă formă a lui. Ceea ce unifică multiculturalismul cu universalismul european este voinţa comună de a plasa o cultură mai presus de puterea statului sau de interesele unui grup social.

Interculturalismul implică înţelegerea, aprecierea şi valorizarea cult urii proprii la care se adaugă respectul bazat pe o informare autentică şi pe construirea curiozităţii faţă de cultura etnică a celuilalt. Interculturalitatea este un proces ce se produce la intersecţia dintre culturi, ne fiind un scop în sine, dar care poate deveni o finalitate atunci când sunt sesizate transformările nefireşti sau comportamentele nefaste la acest nivel de intersectare a culturilor.

Problematica lumii contemporane este prezentă în noile tipuri de educaţii sau „noile educaţii”. Aceste „noi educaţii” corespund unor trebuinţe socio-pedagogice. În programele UNESCO figurează 11 exemple de „noi educaţii” între care: educaţia relativă la mediu, educaţia pentru comunicare şi pentru mass-media, educaţia în materie de preocupare pentru o nouă ordine economică internaţională, educaţia pentru schimbare şi dezvoltare, educaţia nutriţională, educaţia economică şi casnică modernă, educaţia pentru timpul liber, educaţia interculturală, educaţia pentru pace, educaţia pentru democraţie şi toleranţă.
Manifestările intoleranţei pot duce la: încălcarea libertăţii şi demnităţii persoanei, privarea de libertate, marginalizarea, persecuţia sau chiar suprimarea fizică. Intoleranţa este sinonimă cu discriminarea. În România după 1989 se fac eforturi pentru construirea unei societăţi democratice.
În acest scop statul român a conceput mai multe principii de diminuare a discriminării pe care încearcă să le implementeze în societatea românească. Acestea sunt:
-politica şanselor egale, chiar şi prin legislaţie;
-reprezentativitatea în organismele de decizie;
-tratamentul egal al persoanelor, respectând diversitatea şi diferenţierea individuală;
-monitorizarea permanentă din partea societăţii civile.
Toţi copiii trebuie educaţi pentru a participa deplin şi a contribui la societatea democratică. Aceasta înseamnă că trebuie să le fie transmise principiile democratice de bază.Astfel ei se angajează în apărarea valorilor democratice dobândind cunoştinţele, deprinderile, atitudinile şi abilităţile necesare.Acestea includ un angajament faţă de o ordine socială dreaptă şi umană,încredere mutuală,respect pentru drepturile şi identităţile celorlalti, deschidere, abilităţi analitice, abilităţi interpersonale.
În acest context, educaţia rromilor constituie o problema încă nerezolvată, cu consecinţe vizibile în plan social.Dificultăţile întâmpinate sunt generate de patru categorii de cauze:
a)cele legate de modul de viaţă al rromilor(sărăcie cronică, tradiţii)
b)cauze care ţin de atitudinea cadrelor didactice şi a altor factori responsabili implicaţi în educaţia rromilor
c)o lipsa de corelare legislativă privind protecţia socială şi politica educaţională
d)statutul incert al inspectorilor ÅŸcolari pentru rromi
Este foarte important ca şi opinia copiilor rromi să fie luată în considerare în toate împrejurările care le pot afecta viaţa şi dezvoltarea .Prin programul Participarea Copiilor ,aceştia sunt instruiţi pentru a dobândi abilităţi de comunicare ,pentru a lucra în echipă şi pentru a-şi expune punctul de vedere .Ei au posibilitatea de a-şi face auzită vocea în societate, de a contribui la crearea unei culturi sociale ,care să ţină cont de părerea copiilor rromi , de a promova acţiuni care să faciliteze implicarea copiilor în procesul de învăţământ .
Astăzi România se confruntă încă cu discriminare şi rasism la toate nivelele societăţii.Venitul mediu pe persoană al rromilor este mult sub cel al societăţii în general şi speranţa de viaţă este cu peste zece ani mai mică.Totuşi comunitatea rromilor face paşi importanţi spre a deveni o minoritate etnică în sensul modern al cuvăntului, ca membrii ai societăţii româneşti şi nu ca grup doar tolerat.Integrarea aduce însă pericolul asimilării (pierderii de identitate etnică şi culturală. ) .Multe organizaţii ale rromilor au sesizat acest lucru ,astfel încât programele de promovare a culturii şi limbii rromani au o importanţă egală cu cele prin care se urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi economice .
Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală.

Elevul care prezintă un risc înalt de abandon şcolar-incapabil să se adapteze şi să funcţioneze adecvat în contextul clasei tradiţionale, rezultatele şcolare sub medie – nu-şi stabileşte obiective profesionale, prezintă absenteism, ostilitate faţă de adulţi şi reprezentanţii autorităţii şcolare, provine dintr-o familie ce experimentează un stres existenţial cu probleme economice serioase, nu este implicat în nici-o activitate organizată de şcoală, nonformală sau formală.

În cursul ultimilor doi ani s-au elaborat programe strategice de educare a romilor. Pe o perioadă de cel puţin 7 ani. S-a urmărit formarea unei elite roma; pentru aceasta s-au acordat locuri speciale şi alte facilităţi (pe baza unor decrete semnate de Ministerul Educaţiei Naţionale) la examenul de admitere la facultate sau colegiu. Pe de altă parte, este important a fi menţionată colaborarea dintre Ministerul Educaţiei Naţionale şi ONG-uri care desfăşoară diferite programe de educare a populaţiei romă.

Una dintre problemele copiilor romi care vor să urmeze o şcoală constă în lipsa unei tradiţii în ceea ce priveşte educaţia. Deseori, succesul unui copil la şcoală depinde de mediul familial care trebuie să fie unul potrivit, în care membrii familiei să fie dispuşi să ajute copilul la efectuarea temelor de acasă. În multe cazuri, părinţii romi nu preţuiesc valoarea educaţiei, pentru că nici ei nu au avut parte de una. În plus, un copil care fie este la şcoală, fie îşi face temele, nu poate ajuta la treburile casei şi nici nu poate câştiga banii de care au atâta nevoie.

Avantajele unei educaţii pe termen lung nu sunt atât de convingătoare când sunt comparate cu rezultatele pe termen scurt survenite în urma muncii sezoniere care satisface nevoile materiale imediate. Aceasta este o caracteristică nu numai a comunităţii roma, ci şi a culturii care se dezvoltă în comunităţile afectate de sărăcie.
<sub>Referinte:
1. Teodor Cozma, Elena Sechedin, Concepte de împrumut în educaţia interculturală
2. Constantin Cucoş, Educaţia. Dimensiuni culturale şi intrculturale, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p.240
3. Alvin Toffler, Al-treilea val, Editura Politică, Buureşti, 1983, p.38
4. Steps towards an Intercultural School & bridge between us the child
sursa imaginii : freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: educatie interculturala, integrare, toleranta, rromi, minoritati

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 05 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---