La 15 noiembrie 1823, în cursul procesului contra doctorului Edmé Castaing la Tribunalul din Paris, procurorul general de Broe a evocat în termeni patetici consecinţele neliniştitoare ale acestei situaţii. Castaing, acuzat de uciderea a doi oameni prin otrăvire cu morfină, îl asculta, privindu-l arogant, cu mainile încrucişate la piept.

„Dacă codul penal, spunea procurorul de Broe, ar fi cerut ca procedura să furnizeze proba medicală a crimei prin otrăvire, ar fi trebuit-să se introducă în cod un paragraf care să stipuleze că, întrucat alcaloizii nu lasă nici o urmă, crima comisă cu ajutorul acestor otrăvuri ramane nepedepsită, aşa încat ucigaşii sunt asiguraţi. Noi le putem spune în viito r : feriţi-vă de arsen şi de alte otrăvuri metalice, ele lasă urme... Folosiţi alcaloizii... Otrăviţi-vă taţii, mamele, otrăviţi-vă întreaga familie şi moştenirea va fi a voastră... „Corpus delict!" nu există şi nu se va ajunge să fie găsit..." După o scurtă pauză, Broe. adăugă : „Care dintre noi ar putea să se simtă în securitate, dacă, spre exemplu, un caz atat de oribil de crimă prin otrăvire ar ramine nepedepsit ?..."

între 10 şi 11 noiembrie, medicii prezenţi ca experţi au defilat la bară într-un număr mare ; se aflau printre aceştia cele mai mari celebrităţi pariziene ale epocii, cum ar fi profesorii Magendie şi Laennee, ultimul fiind cunoscut prin descoperirea auscultatici cu stetoscop. Toţi erau solicitaţi să răspundă la aceeaşi întrebare : dacă doctorul Edmé Castaing, în varstă de 27 de ani, îşi otrăvise sau nu cei doi prieteni, fraţii Hippolyte şi Auguste Ballet, cu ajutorul noului drog denumit „morfină" şi aceasta în scopul de a-şi însuşi bunurile lor ?

Se ştie că, la 5 octombrie, Hippolyte, care se bucura de o sănătate excelentă şi pe care Castaing îl avea în grijă ca medic curant, murise în apartamentul său din Paris.
Castaing, de obicei fără un ban în buzunar, îşi plătise la 14 octombrie toate datoriile, oferise mamei sale 30 000 de franci şi în plus mai cumpărase şi valori de 10 000 franci. Auguste - de asemenea îngrijit de Castaing - decedase la 2 iunie 1823 la hotelul Tête-Noire din Saint-Cloud. înainte de moarte, el avusese vomismente, o stare generală rea, pareze, în timp ce pulsul abia se mai simţea şi pupilele! se îngustaseră în chip misterios.

Cu toate eforturile depuse de medicii şi chimiştii parizieni, ca Chaussier, Pelletou, Lhermier, Segalas, Magendie. Vauquelin şi Barruel, pentru a regăsi urmele de morfină în conţinutul stomacului lui Auguste Ballet, strădaniile lor au rămas zadarnice. Raportul, prezentat la 15 iulie 1823, nu era decat o probă a incapacităţii lor de a depista urmele unui alcaloid. Aceştia au filtrat, au vaporizat şi impregnat conţinutul stomacului cu soluţii alcoolice, în scopul de a obţine un extract care ar putea trăda prezenţa morfinei prin gustul său caracteristic, foarte amar. însă acest gust amar era absent !

Resemnat să accepte imperfecţiunile ştiinţei, procurorul de Broe spera totuşi că experţii i-ar putea furniza cel puţin informaţii asupra modului în care oamenii reactioneaza la morfină, asupra dozei mortale a acestui drog, asupra simptomelor pe care ea le provoacă şi a manifestărilor semnalate la Auguste Ballet. El citase ca martori ai acuzării nu numai experiţi care examinaseră victima, ci şi pe Laënnec, Pigache, Michel, Petit şi Balzac, cu alte cuvinte crema ştiinţei medicale franceze. Şi declaraţiile savanţilor in faţa Tribunalului confirmau, de la un capăt la altul, confuzia care domnea în acea vreme în domeniul cunoştinţelor asupra otrăvurilor vegetale.
Viitorul avea să aducă certitudinea incontestabilă că un gram de morfină era mortal. Omul otrăvit cu acest alcaloid prezenta, aşa cum a avut Auguste Ballet, vomismente, oboseală, pierderea cunoştinţei, pareze, adeseori crampe şi în plus un simptom caracteristic : îngustarea pupilelor.

Laënnec, savant cu renume internaţional, declară în cursul procesului, că unii oameni suportă O doză de 100 grame de morfină şi că alţii sucombă după numai 10 grame ! După Segalas, opt grame erau mortale. Pigache considera că îngustarea pupilelor era un simptom tipic al otrăvirii cu morfină. Magendie îl aproba, în timp ce bătranul Chaussier şi partizanii săi declarau că morfina provoacă, din contra, o dilatare a pupilelor.

Atunci cand procurorul de Broe îi atrase atenţia că opinia sa contrazicea pe cea a lui Pigache şi Magendie, el răspunse calm : „că, confraţilor săi le lipsea experienţa ; nu mă interesează ce gandesc colegii mei, spuse acesta, eu vă vorbesc plecand de la experienţa mea".

în concluzie, acest proces de două zile a oferit un spectacol trist, în care erorile, incertitudinile şi incapacitatea de a rezolva unele probleme îşi disputau primul rol. Nu era de mirare scena cand procurorul, înfuriat, s-a adresat juraţilor : „Nu vă lăsaţi influenţaţi de ignoranţa medicilor şi a chimiştilor. Gandiţi-vă la greutatea zdrobitoare a altor probe şi nu uitaţi că declarandu-l pe Castaing nevinovat, veţi încuraja pe unii criminali să-i urmeze exemplul..."

Cand în noaptea de 17 noiembrie 1823 juraţii au declarat că Castaing era responsabil de uciderea iui Auguste Ballet, procurorul de Broe putea să se felicite.

Graţie acestui proces, mai întai întreaga Franţă şi apoi Europa aveau să ia cunoştinţă de faptul că medicina se dovedise neputincioasă în faţa problemei de depistare a urmelor unei otrăvi vegetale. Şi nimeni nu va cunoaşte vreodată numărul victimelor provocate de aceste otrăvuri, pană la mijlocul secolului al XlX-lea, ca urmare a unui act criminal.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 24 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---