FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Statistics:
Visits: 575
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Copii cu dificultati de invatare

Tag-uri Populare


educatie   scoala   familie   educare   societate   copii   integrare   democratie   elevi   gradinita   rromi   profesori   invatamant   incluziune   parinti   comportament   prescolari   egalitate   educatoare   nevoi speciale   dezvoltare   discriminare   dizabilitati   comunitate   moral-civica   tigani   minoritati   marginalizare   formare   drepturi   copii cu ces   personalitate   cultura   violenta   libertate   deficiente  

All Tags

Famous Forum

 

Copii cu dificultati de invatare

 Q:   Intreaba despre Copii cu dificultati de invatare       
Copii cu dificultati de invatare Dificultãţile în învãţarea şcolarã reprezintã manifestãri ale dereglãrii procesului de învãţare; ele reflectã nu numai perturbarea activitãţii, ci a întregului sistem. Cauzele instalãrii unei astfel de impas sunt de ordin personal, şcolar, familial şi social.

Caracteristicile elevilor cu dificultãţi în învãţare :

Ceea ce îi deosebeşte pe toţi elevii cu dificultãţi de învãţare este caracterul unic al deficienţei. Dacã este adevãrat cã aceşti elevi pot fi grupaţi dupã caracteristici comune, bazate pe cerinţele educative speciale, este la fel de adevãrat cã fiecare elev nu se încadreazã perfect într-o anumitã categorie. De exemplu, elevii care au o deficienţã mintalã nu au cu toţii aceleaşi aptitudini intelectuale, deficienţi i auditiv nu au cu toţii aceleaşi incapacitate, la fel ca şi deficienţii de vedere, cei handicapaţii psihic, iar elevii surzi nu au toţi aceleaşi aptitudini şi cerinţe educative speciale. În afarã de asta, diferenţele ce se remarcã de obicei la majoritatea elevilor cu C.E.S. sunt atât de mari încât profesorii nu pot stabilii criterii ferme pentru fiecare categorie de dificultãţi „clasice”.

Alte caracteristici ale elevilor cu C.E.S.:

- le lipseşte deseori maturitatea şi au un comportament narcisist şi egocentric. Din aceastã cauzã, indiferent de vârsta lor, adulţii îi trateazã ca pe nişte copii;
- deseori, ei sunt speriaţi de şcoalã, dar colegii îi pot ajuta sã depãşeascã aceastã fricã;
- este posibil sã înţeleagã informaţiile, dar sunt incapabili sã rãspundã la întrebãri. Ei au capacitatea de a înţelege, dar le lipseşte posibilitatea de a reda cele ştiute;
- uneori sunt copleşiţi de sarcinile pe care trebuie sã le execute. Ei pot şti sã rezolve o problemã, dar nu o pot rezolva practic.

Depistarea elevilor cu dificultãţi de învãţare :

Existã douã orientãri principale pentru depistarea dificultãţilor de învãţare. Primul este criteriul excluziunii. Cu ajutorul lui se determinã dacã un elev are o anumitã dificultate de învãţare sau dacã dificultãţile sunt asociate altor afecţiuni (de exemplu, deficienţã mintalã, fizicã, vizualã, auditivã sau afectivã, o înţelegere greoaie sau un handicap cultural). Va trebui deci sã studiem continuu toate aspectele dezvoltãrii elevului, inclusiv acuitatea vizualã şi auditivã, precum şi diverşi factori afectivi.

Unul dintre inconvenientele acestui demers este acela cã dificultãţile de învãţare nu au întotdeauna cauze bine determinate. De exemplu, unii elevi cu dificultãţi de învãţare prezintã deseori simptomele unui comportament ce indicã tulburãri afective (agitaţie, impulsivitate, etc.). Sau, aceleaşi simptome descriu în egalã mãsurã o dificultate de învãţare, numitã de Asociaţia psihiatrilor americani „tulburãri de atenţie însoţite sau nu de hiperactivitate”.

O caracteristicã comunã a elevilor cu dificultãţi de învãţare este prãpastia ce existã între aptitudini şi realizãrile lor. De exemplu, un elev poate avea aptitudini superioare la nivelul limbajului vorbit, dar sã prezinte grave deficienţe în limbajul scris. Aceastã diferenţã este al doilea criteriu tradiţional de depistare a dificultãţilor de învãţare. În general, se ia în considerare aceastã abatere pentru stabilirea profilului elevului, cum sunt diferenţele cele mai importante dintre elevii ce prezintã dificultãţi de învãţare şi cei care au alte probleme. De exemplu, elevii cu deficienţe mintale au în general aptitudini scãzute în aproape toate domeniile; în schimb, cei cu dificultãţi de învãţare nu au dificultãţi decât în anumite domenii.
Dacã un elev corespunde acestor douã criterii generale, profesorului îi revine sarcina de a studia mai profund dificultãţile de învãţare şi de a determina modificãrile programului elevului, pentru ca acesta sã corespundã cerinţelor sale.

Indicatori ai dificultãţilor de învãţare :

a) caracteristicile generale ce pot indica o dificultate de învãţare:hiperactivitate; slabã capacitate de a fi atent; orientare confuzã în spaţiu şi timp; incapacitate de a urmãri indicaţiile orale; poftã necontrolatã de dulce; hipoglicemie;
este anhidextru (dupã vârsta de 8 ani); inverseazã literele sau cuvintele; face constant greşeli ortografice; prinde greu o minge şi o loveşte greu cu piciorul; nu poate sãri coarda;dificultãţi la închiderea nasturilor; dificultãţi la legarea şireturilor; mod defectuos de a ţine creionul în mânã; caligrafie mediocrã; mers dificil; incapacitate de a sãri; stângãcie; eşecuri frecvente; dificultãţi de a sta într-un picior; dificultãţi în a merge cu bicicleta sau de-a lungul unei linii.

b) Caracteristici ce pot indica dificultãţi vizuale la elevi:
- capul foarte aplecat;
- simptome de tensiune vizualã, de exemplu: strabism, clipeşte des, îşi freacã des ochii, îi fug ochii, sare cuvinte sau rânduri când citeşte, îşi apropie foarte mult capul de paginã când scrie sau citeşte, etc.

c) Simptome ce indicã tulburãri afective sau de comportament: imagine greşitã despre sine; accese colerice sau de ostilitate; impulsivitate excesivã; închidere în sine sau dezorientare.

d) Dificultãţi ce pot fi asociate cu unele de ordin social: tendinţa de a se juca cu copii mult mai mici decât el; dificultatea de a stabili raporturi cu colegii; evitarea situaţiilor sociale noi.

Dificultãţile în învãţarea şcolarã sunt cauzate de mai mulţi factori

Factorii primari care influenţeazã procesul învãţãrii sunt factorii personali ce ţin de rata dezvoltãrii individuale: înãlþime, greutate, forţã de strângere, vârstã mentalã, vârsta lecturii, vârsta educaţionalã, vârsta pentru matematicã, nivelul maturitãţii sociale, nivelul maturitãţii emoþionale.

a) determinãri anatomo-fiziologice malformaţii corporale sau deficienţe senzoriale – sunt susceptibile de a da naştere unor complexe de inferioritate sau inhibiţii accentuate cu efect de diminuare a energiei psiho-nervoase şi a potenţialului intelectual.

b) factori psihologici individuali de origine endogenã cum ar fi: nivelul redus al inteligenþei individuale, autismul infantil, hiperexcitabilitatea, fãcându-i pe elevi sã acorde situaţiilor şi evenimentelor şcolare curente valenţe afective exagerate, punându-se frecvent în situaţii de conflict cu profesorii şi colegii.

c) factorii psihologici individuali de origine exogenã pun elevul în situaţii severe de conflict şi frustrare, elevul fiind astfel expus realizãrii unor stãri depresive şi de insecuritate (anxietate).

În această categorie intră şi factorii şcolari :

- volumul sarcinilor şcolare (dimensionarea/subdimensionarea lor accentuatã);
- lipsa de obiectivitate în apreciere;
- timpul afectat altor preocupãri obligatorii;
- sprijinul insuficient acordat pentru îmbunãtãţirea stadiului individual (planificarea şi organizarea învãţãrii);
- obiectivitatea calificativelor;
- rigiditatea ritmurilor de învãţare, copiii cu ritmuri lente întâmpinând dificultãţi în învãţare;
- diferenţele semnificative existente între profesori şi chiar şcoli în ceea ce priveşte nivelul exigenţelor cognitive manifestate faţã de elevi;
- abordãrile educative de tip exclusiv frontal, acordã prioritate clasei sau obiectivelor generale ale predãrii, dar nu acordã importanţã particularitãţilor psihologice ale elevilor, care individualizeazã actul perceperii şi predãrii informaţiilor;
- mãrimea clasei de elevi: - numãrul mare de elevi frâneazã obţinerea capacitãţii elevilor la procesul predãrii;
- eterogenitatea clasei de elevi din punctul de vedere al vârstei înfrâneazã elevii cu aptitudini sau ritmuri intelectuale superioare în dezvoltarea lor intelectualã;
- diferenţe privind resursele şcolare şi managementul general al învãţãmântului;

Factorii familiali favorizeazã/defavorizeazã copilul prin climatul din familie, relaţiile dintre pãrinţi, relaţiile copilului care învaţã cu ceilalţi membrii ai familiei, atitudinea acestora faţã de activitatea lui, dar şi faţã de problemele lui personale, stilul de educaţie şi situaţiile şi evenimentele ce se ivesc în familie.

La aceştia se adaugã starea de alertã şi hiperprotecţie din partea unuia sau altuia dintre pãrinţi precum şi situaţii când apar îmbolnãviri sau decese care produc frãmântãri de duratã în familia copilului.

Factorii sociali atrag atenţia asupra rolului contextului social în care se face educaţia, respectiv asupra valorii şi importanţei pe care statul şi diferite alte instituţii o acordã învãţãmântului în ceea ce priveşte integrarea, succesul profesional şi social al elevilor.

FORME DE MANIFESTARE A DEFICIENŢEI DE ÎNVÃŢARE

1. Tulburari în domeniul cognitiv:

*Experienţa perceptivã redusã
-acuitatea discriminativã scãzutã a analizatorului;
- spirit de observaţie redus;
- capacitate selectivã redusã;
- nestãpânirea raporturilor spaţiale;
- incapacitatea de a percepe cu exactitate configuraţiile spaţiale;
- perceptia neclarã a identitãţii şi nonidentitãţii figurilor care nu-i permit copilului sã diferenţieze clar, de exemplu, grafemele.

* Schematismul reprezentãrii:

Dificultãţile care se nasc în procesul reprezentãrii şi influenţeazã învãţarea şcolarã provin din influenţa proceselor psihice care intervin în desfãşurarea procesului de reprezentare. Astfel o primã dificultate se concretizeazã într-o slaba analizã şi sintezã senzorialã, reglãri scãzute ale semnificaţiilor verbale care concura la formarea unor reprezentãri schematice la care, dacã se adãugã atributul de static, fixist, au ca rezultat împiedicarea desfãşurãrii raþionamentului.

* Limitele gândirii:

Elevii întâmpinã dificultãţi în înţelegerea şi explicarea fenomenelor.
Dificultãþile de înşelegere sunt în relaþie directã cu distanţa dintre stocul de cunoştinţe de care un elev dispune şi caracterul noilor informaţii pe care el trebuie sã le explice la nivel empiric sau teoretic.

* Instabilitatea perceptivã
-neatenţia provocatã de o concentrare prea intensã asupra unui singur obiect, ceea ce împiedicã altã percepere;
-neatenţia provocatã de lipsã de concentrare;
-neatenţia faţã de un anumit fel de activitate;
-neatenţia faţã de orice ocupatie.

* Slabe aptitudini verbale

-dislalia, care contã în abaterea de la pronunþia obişnuitã, neputinţa emiterii sunetelor sau omiterea lor, înlocuirea unor sunete cu altele, inversãri de sunete;
-bâlbâiala este o tulburare mai gravã ce apare mai frecvent la bãieţi. Existã trei forme: bâlbâiala cronicã – întreruperi ale cursivitãţii vorbirii determinate de prelungirea sau repetarea unor sunete şi silabe; bâlbâiala tonicã, când apare un blocaj la nivelul primului cuvânt din propoziţie prin prezenta unui spasm articulator de lungã duratã şi forma mixtã;

- mutismul electiv (voluntar) apare frecvent la copiii hipersensibili şi se manifestã printr-o muşenie temporarã, parţialã sau totalã. Copiii refuzã sã comunice pe o anumitã perioadã de timp, numai cu unele persoane, iar când fenomenul este mai accentuat refuzul se extinde faţã de toate persoanele.

-dislexia şi disgrofia – sunt incapacitatea de a învãţa citirea şi scrierea- şcolarul face confuzii constante şi repetate între sunete şi litere, inversiuni, adãugiri, omisiuni, inversiuni, adãugiri de cuvinte şi chiar propozitii.

* Infidelitatea vorbirii – este o disfuncie generatã de mai mulţi factori şi constã în neconcordanţa dintre conţinut şi semnificaţie, între ceea ce a fost întipãrit şi ceea ce este actualizat.

* Fantazarea – fantazarea la copil se manifestã prin capacitatea acestuia de a transforma realul în ireal, capacitate care poate influenţa negativ procesul învãţãrii, deoarece elevul poate fantaza pornind de la aspectul legat de trebuinţele fizice sau afective ale acestuia, perturbându-i astfel atenţia de la cursul procesului instinctiv.

2. Tulburări în domeniul afectiv:
- mobilitate afectivã;
- hiperemotivitate;
- grad redus de toleranţã la frustrare.

- timiditatea – este frecvent definitã drept „forma de comportare caracterizatã prin lipsa de siguranţã, de încredere în sine, prin lipsa de îndrãznealã, teamã, ezitare, reacţie de apãrare, defensivitate”.

- anxietatea-caracteristica cea mai importantã a copilului anxios este faptul cã el trãieşte ca periculoasã orice situaţie în care este implicat şi anticipeazã eşecul propriei sale activitãţi. Ea rezultã dintr-o ameninţare a respectului de sine, fie actualã, fie anticipatã, la bazã aflându-se subaprecierea „eului” autoevaluarea scãzutã.

- frica de şcoalã este cea mai fireascã şi frecventã formã de fricã de separaţie. Dacã odatã, cu trecerea primelor luni frica separaţiei nu scade ci dimpotrivã se intensificã şi ia forma de groazã având un caracter de panicã, atunci este vorba de o fricã simbolicã normalã, numitã fobie şcolarã. La baza ei gãsim o relaţie mamã-copil prea puternicã de care mama se cramponeazã mai mult. Pentru ea şcoala începe sã slãbeascã relaţia de dependenţã care a jucat un rol important pânã la vârsta şcolarizãrii în dezvoltarea copilului, dar a cãrei menţinere influenţeazã negativ aceastã dezvoltare.

Copilul îşi supraapreciazã aptitudinile, puterea, performanţele, iar şcoala ameninţã aceastã stare, motiv pentru care fuge spre acea situaţie în care îşi poate pãstra imaginea eului amplificatã în mod ireal. El gãseşte aceastã situaţie în relaţia mamã-copil.

- nervozitatea- o modalitate de reacţie faţã de condiţiile şi relaþiile de viaţã şi educaţie ale copilului. Ea poate fi pasagerã, neafectând echilibrul fundamental al persoanei cu mediul extern, iar dacã intensitatea manifestãrilor este moderatã ea poate fi uşor corectatã prin mijloace obişnuite educative.

Formele de manifestare: iritabilitatea, furia, ostilitatea, depresie, vulnerabilitate, tulburãri în alimentaţie şi tulburãri ale somnului, instabilitatea psihomotorie, crize isteroide, mutismul reactiv, capriciile.

3. Domeniul motivaţional-absenţa intenţiei de a învãţa.
4. Domeniul volitiv- negativismul, lipsa de perseverenţã
5. Domeniul personalitãţii
a) Tulburãri caracteriale-formarea tulburãrilor de caracter apare atunci când are loc dereglarea mecanismelor de apãrare. În aceastã dereglare existã douã tentative:de a pune la distanţã realitãţile neplãcute) prin:
- refulare
- izolare, mecanism ce izoleazã faptele de contextul lor emoţional; copiii rãspund unei impresii neplãcute devenind neplãcuţi;
- anulare rectroactivã, care constã în a nega ceea ce este neplãcut, nu numai prin uitare, ci şi înlocuind mai târziu trecutul neplãcut cu versiuni imaginare

Tulburari afective-transformarea afectelor:

* introiecţia – constã în a lua asupra sa faptele altora fie din admiraţie, fie din încercarea de a învinge teama pe care o inspirã;
* identificarea – sublimarea – este admiraţia pentru un coleg care îndrãzneşte sã înfrunte pe oamenii mari, admiraţie ce genereazã o atitudine provocatoare prin identificare;
* transformarea în contrariul sãu – subiectul transformã impulsurile în contrariul lor sau se ia pe el însuşi drept ţintã pentru a cruţa pe un altul; este o auto-agresiune sub forma melancoliei, înclinaţii spre eşecuri în viaţã;
* formaţiile reacţionale– se produc pentru a apãra eul, realizând un compromis între apãrare şi agresiune (elementul intolerabil este înlãturat în forma sa iniţialã, dar reapare sub o formã deghizatã).

b) Tulburari temperamentale
c) Tulburari atitudinale -atitudinea negativa fata de invatatura
sursa imaginii : freeschoolclipart.com


Tag-uri: dificultati, tulburari temperamentale, handicap fizic, comportament, deficiente mentale



Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 15 May '12


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :