FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 2,976
Votes: 2
Fame Riser
          
Fame Rank
5
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Comentariul poeziei Rugaciunea unui dac scrisa de Mihai Eminescu - prima parte

Tag-uri Populare


comentariu   poezie   referat   istorie   antichitate   personalitati   roman   mihai eminescu   opera   camil petrescu   caracterizare   lucian blaga   mihail sadoveanu   enigma otiliei   george calinescu   literatura   o scrisoare pierduta   nuvela   rezumat   marin preda   ion luca caragiale   tudor arghezi   ioan slavici   liviu rebreanu   balada   pamant   continent   ape   geografie   poet   morometii   omor   investigatie   personaj   crima   otrava  

All Tags

Famous Forum

 

Comentariul poeziei Rugaciunea unui dac scrisa de Mihai Eminescu - prima parte

 Q:   Intreaba despre Comentariul poeziei Rugaciunea unui dac scrisa de Mihai Eminescu - prima parte       
Comentariul poeziei Rugaciunea unui dac scrisa de Mihai Eminescu - prima parte Poemul, publicat in “Convorbiri literare” la 1 septembrie 1879, alaturi de alte texte cu care face nota discordanta (De cate ori iubito... si Atat de frageda), era parte din Gemenii. Calinescu i-a dat prea putina atentie, so-cotindu-l declamatoriu si, credem, factice. E vorba, insa, despre cel mai amar dureros dintre poemele eminesciene pe tema mortii.

Tema numita se combina cu aceea a demonismului. Glasul dacului e incarcat de revolta impotriva unei divinitati care si-a abandonat creatia. Zamolxe, zeu peste toti zeii, anterior tuturor zeilor, “este moartea mortii si invierea vietii''1. In seria de superlative ce evoca atotputernicia zeului “carui plecam a noastre inemi” e prea putin voalata ironia muritorului care se simte supus si creatie neimplinita, incompleta a divinitati i. Metafora e figura cea mai expresiva in realizarea profilului divinitatii: “El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii I Si din noian de ape puteri au dat scanteii, I El zeilor da suflet si lumii fericire, I El este-al omenimei isvor de mantuire...”

Acestui zeu impasibil si rece i se adreseaza dacul in ruga sa: “Sa-ngaduie intrarea-mi in vecinicul repaos! II Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila, I Sa binecuvanteze pe cel ce ma impila, I S-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma rada... “

Mortificarea pe care o solicita cel care se roaga aici se naste dintr-o “veche si grea ura” fata de zeul care si-a abandonat creatia, a lasat-o la indemana soartei aleatorii.

Aspiratia spre nefiinta - vis luminos in conceptie dacica - a devenit o iluzie, calea spre nemurire ramanand inchisa, rezervata doar divinitatii insesi. Constatand ca legea universala pusa la temelia alcatuirii lumii umane e vointa de a fi, dacul stie, implicit, ca imperiul infinit al mortii ii va ramane interzis. Dincolo de pragul existentei telurice, moartea se identifica, in schimb, perpetuului izvor, generator de vieti.

O durere iremediabila, congenitala, alunga fiinta din spatiul lumii create de zeul egoist. Si un refuz absolut, dus pana la nevoia de autoflagelare, o rasturnare a gestului demiurgic datator de viata presupun negarea divinitatii: “Spre ura si blestemuri as vrea sa te induplec, I Sa simt ca de suflarea-ti, suflarea mea se curma I Si-n stingerea eterna dispar fara de urmai.


Tag-uri: comentariu, poezie, rugaciunea unui dac, poem, convorbiri literare, tema mortii



Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 05 January '11


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :