FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 2,074
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Comentariu la opera "Arca lui Noe" de Nicolae Manolescu

Tag-uri Populare


comentariu   poezie   referat   istorie   antichitate   personalitati   roman   mihai eminescu   opera   camil petrescu   caracterizare   lucian blaga   mihail sadoveanu   enigma otiliei   george calinescu   literatura   o scrisoare pierduta   nuvela   rezumat   marin preda   ion luca caragiale   tudor arghezi   ioan slavici   liviu rebreanu   balada   pamant   continent   ape   geografie   poet   morometii   omor   investigatie   personaj   crima   otrava  

All Tags

Famous Forum

 

Comentariu la opera "Arca lui Noe" de Nicolae Manolescu

 Q:   Intreaba despre Comentariu la opera "Arca lui Noe" de Nicolae Manolescu       
Comentariu la opera "Arca lui Noe" de Nicolae Manolescu In locul ierarhiei bazata pe semnificatie, din romanul doric, asistam-spune Manolescu in acelas ionic al lui Camil Petrescu la incercarea de a situa evenimentele exterioare pe acelasi plan.

Singurele care conteaza sunt evenimentele din constiinta.
In scena reintalnirii dinte Ela si Gheorghidiu (dupa despartire), puteam observa ca trei sferturi din gesturile si replicile protagonistilor sunt fara incarcatura semnificativa, iar motivele revelatiei launtrice ale lui Gheorghidiu ( a naratorului) ne raman necunoscute.

In romanul Doric, punctul de vedere este destul de departat pentru a obesrva clar intregul desen (‘si totdeauna intregul explica partile’), cauzelele si efectele, decaupate in ‘mari scene clasice’.

Naratorul ionic (diferit de naratorul transcendent) privind dina untru, surprinde doar detaliile, scapandu-I desenu ( automat si citiroul are aceeasi perspectiva).
‘Am putea spune ca, intr-o privinta, romanul doric si ionic se afla in acelasi raport, ca fata si dosul unui covoras tesut, unul ingaduie sa fie citit, in orice clipa si chip limpede, modelul celalalt ofera imaginea confuza a firelor si nodurilor’ N. Manolescu.

Totusi, interiorizarea perspective nu este completa asistam mai degraba, la o contradictie a acestui roman: intr-o poetica antidramatica, in sensul renuntarii la ‘scena’ si ‘caracter’, elemente fundamentale in Doric, si pastrarea oric chiar dezzvoltarea unor procedee specific teatrului. Iata cateva artificii teatrale folosite: marturisirea in finalul ‘ ultimei nopti…’ ca ii lasa mostenire tot trecutul lor; utilizarea declansarii razboiului pentru a produce o schimbare decisive in psihologia lui Gheorghifiu.

De aici, critical Alexandru George ( pe care Manolescu mai intai il cmbate, in buna dreptate si apoi ii recunoaste, in aceeasi masura justetea afirmatiilor) considera romanul lui Camil Petrescu unul total neproustian (adica doric).
‘Romanul proustian se dezvolta in functie de acele momente privilegiate care pun in functiune mecanismul sufelutlui’, iar ‘toata literatura lui Camil Petrescu este cea a unui dramaturg dublat de poet … Si nu credeam ca exista vreo structura mai antiproustiana decat aceea dramatica’.

Unul dintre ‘momentele dramatice’ ale romanului ar fi acerla al mostenirii si urmarile ei. Rezumata, ideea criticului este aceea ca noua viata o schimba pe Ela ( din atenta si iubitoare, in indiferenta si cocheta) si da nastere geloziei lui Stefan.
Nu putem nega ca Alexandru George a identificat corect faptele ; dar el nu ia in considerare catusi de putin perspectiva in care ele ne ajung la cunostiinta si care este profund subiectiva, si chiar interesata. Este perspectiva unui barbat gelos, prin care noi o cunoastem pe Ela (sau mai degraba nu o cunoastem) ; nu putem stii daca ea s-a schimbat datorita noii conjuncturi, sau numai modul lui de a o privi, tot datorita acestor conjuncturi.

Poate el singur isi provoaca gelozia, iar gesturile ei (neschimbate de altfel) il atata acum.

In acest caz, putem afirma ca singurele evenimet veritabile nu sunt sunt acelea ‘obiective’, ci acelea din constiinta lui Gheorghidiu.
Manolescu se reintoarce la pasajul din capitolul ‘Asta-i rochia albastra’, pornind de la observatia anterioara, conform careia faptele sunt banale, derozorii, demonstreaza mai departe caracterul pur subiectiv (si proustian, asadar) al situatiei reconstituite din memori afectata a naratorului : ‘conjectura, interpretare, orientare a faptelor in modul dirit de narator, selectie subiectiva’.


Tag-uri: arca lui noe, nicolae manolescu, camil petrescu



Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 14 April '09


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :