Pentru a se putea asigura un flux informaţional corect şi o eficienţă sporită în transmiterea mesajelor orale, comunicarea verbală trebuie să satisfacă o serie de cerinţe dintre care sunt de menţionat:
-Claritatea;
-Acurateţea;
-Empatia;
-Sinceritatea.

Claritatea, este o cerinţă deosebită a comunicării verbale. Exprimarea conţinutului comunicării trebuie să fie simplă iar expozeul astfel organizat încât să fie uşor de urmărit. Auditoriul nu trebuie impresionat folosind fraze lungi şi complicate, ori cuvinte rar întâlnite.

Desigur, uneori se foloseşte în comunicarea orală un vocabular specializat sau argou, însă este necesar ca auditoriului, să-i fie date explicaţii.

O gândire clară implică şi o exprimare potrivită, presupune o pronunţar e corectă a cuvintelor astfel încât acestea să fie uşor de recunoscut şi interpretat.

Acurateţea, exprimă necesitatea ca expresiile şi cuvintele utilizate în comunicarea orală să prezinte exact ceea ce managerul intenţionează să spună. Prin urmare, cel care comunică are nevoie de un vocabular suficient de bogat pentru a alege cuvintele cu înţeles precis, în vederea atingerii scopului comunicării. Faptele la care se referă comunicarea trebuie să fie corecte iar informaţiile vehiculate în cadrul comunicării veridice, de încredere. Trebuie evitată tentaţia, ca în cadrul comunicării să se declare lucruri neconforme cu realitatea, care pot fi contestate.

Empatia presupune o cerinţă de atitudine din partea managerului faţă de auditoriu pe timpul comunicării. Se recomandă ca pe timpul comunicării managerul să fie întotdeauna curtenitor şi prietenos. Oricât de supărat ar fi acesta, emoţiile trebuie stăpânite, iar calmul trebuie să domine întreaga atmosferă.

Pentru înţelegerea situaţiei, se recomandă managerului să se transpună în locul interlocutorului, într-o situaţie când comunicarea poartă amprenta stressului generat de lipsa sa de stăpânire. în acest context, expresia feţei şi tonul vocii sunt evident importante în orice situaţie.

Sinceritatea, exprimă faptul că pe timpul comunicării, liderul militar (comandantul) trebuie să fie cât mai natural. Este permanent un pericol, ca atunci când se discută cu persoane necunoscute sau cu un statut social mai înalt, să intervină rigiditatea şi stângăcia, ori să se încerce simularea. Aceasta provine din lipsa de încredere în sine. Desigur, este necesar să se facă distincţie între comunicarea cu un şef ori cu un coleg, dar permanent liderul (comandantul) va avea în vedere să fie el însuşi în oricare situaţie.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 18 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---