(fr. Zdreanţă, dacă vreţi, dar zdreanţă mea mi-e scumpă")

E un vers al lui Moliere din Femeile savante (act II, scena 7). în această comedie, jupan Crizal e constrâns de nevastă şi de cumnată (femei „savante") să dea afară bucătăreasa, care îi făcea nişte ciorbe delicioase, pe motivul că franţuzeasca ei populară supără urechile lor delicate.

Crizal nu se poate totuşi consola şi zice: „Eu mă hrănesc cu ciorbă şi nu cu limbaj savant", la care nevastă-sa indignată îi răspunde că-i pur şi simplu o ruşine pentru un om să se coboare la asemenea nevoi materiale:

„Ce preţuieşte trupul, această biată zdreanţă
Ca să-i acorzi cu gând ul măcar vreo importanţă?"
Şi atunci Crizal îi replică:

„Ba, trupul sunt eu însumi, şi-l îngrijesc cum pot Din parte-mi fi-o zdreanţă, dar are-ntăietate."

Acest vers e invocat în sensul că trebuie să acordăm locul cuvenit satisfacţiilor sau necesităţilor materiale. în acest sens l-a şi folosit economistul francez Frederic Bastiat (180l-l850) când în lucrarea sa, intitulată Armonii economice, spune: „Sunt oameni care bagatelizează ceea ce ei numesc cu dispreţ nevoi materiale, satisfacţii materiale. Ei îmi vor spune, fără îndoială, ca Belise lui Crizal: «Trupul, această zdreanţă»... şi mă vor blama că am semnalat ca una din primele noastre nevoi: hrana."

---

Tag-uri: vers, zdreanta, comedie

---

Categorie: Ce Inseamna  - ( Ce Inseamna - Archiva)

Data Adaugarii: 13 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---