Cântecul somnului, Cântecul vârstelor, Cântecul focului, Cântec înainte de-a adormi, Cântec pentru anul 2000, Cântec pentru trecut, Cântec din Pompei, Cântec sub stele, Cântecul bradului, Cântecul spicelor, Un cântec sunt reprezintă poezii care, deşi din diferite cicluri, confirmă faptul că fa Lucian Blaga cântecul, cântarea dobândeşte proporţii cosmice, devine lait-motiv, clasicizând o anumită concepţie despre viaţă şi moarte, despre existenţă, potenţând tensiunile.

Discursul p6etic se aşază în curgerea lui sub vraja cântecului, devenit dimensiune statornică a lumii. In unele cazuri motivul cântecului defineşte denumirea ciclului, cum este cazul: Cântecul somnului, Cântecul focului, din care face pare şi poezia Cântecul spicelor. Sentimentele poetului devin un cântec, al focului, al spicelor, în care se simte tragicul, iubirea fiind din ce în ce mai mult asociată cu moartea.

Cântecul spicelor este un cântec al iubirii, al dorului dar şi al morţii, al tristeţii veşnice. Folosind personificarea, metafora, repeti-ţia, comparaţia, Lucian Blaga, în concepţia sa expresionistă realizează o splendidă poezie în care se întrepătrund sentimente ale purităţii trăirii, unde senzualitatea atinge pragul maxim prin versurile: "Cum ar putea să ne taie/ pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea vântului?", ardere, având sens de purificare.

"Secerei lumii" poetul îi spune "fierul pământului" care nu lasă în urma sa decât şansa obişnuitului, a lumii noastre pline de tristeţe, pentru că ultimele trei versuri exprimă fără echivoc dimensiunea din care nu poţi ieşi. "Aceasta-i tristeţea cea mare" - "a spicelor, dar nu numai a lor - metafora per-sonificatoare - revelează o stare de spirit, după care continuă, explicând, motivând: "că nu sunt tăiate de lună, că numai de fierul pământului/ li s-a menit să apună."

Poezia, structurată pe trei strofe, având, simetric, fiecare, cuvântul spicele, ceea ce-i conferă o anumită ordonare interioară, cu o rimă încrucişată, şi cu alternanţa ritmurilor amfibrahic şi dactil, cu o muzicalitate deosebită, dată de repetarea unor sunete - se constituie ca o mică simfonie a dragostei - prin cântecul spicelor - ca un principiu universal al echilibrului - prin antropomorfizarea vegetalului, prin transferul însuşirilor omului la vegetal.

Sunt relevante şi alte cuvinte din sfera umanului: dorul, moartea, vorba, secera etc, fiecare în contexte care pun în evidenţă metafora ce revelează mistere - specifică lui Lucian Blaga.

---

Tag-uri: cantecul spicelor, tudor arghezi, referat

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 22 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---