Concizia, cea mai des invocată calitate a mesajelor presupune ca ele să cuprindă maximum de informaţie, folosind minimum de cuvinte, evitând redundanţa, divagaţiile inutile. Sunt celebre exemplele de conciziune, evidenţiate de-a lungul timpului, de studiul comunicării, cum este cazul spartanilor (care erau foarte scumpi la vorbă şi de la care a rămas sintagma "vorbire laconică"), a lui Cesar, cu acea celebră scrisoare adesată senatului roman după victoria asupralui Pharnace regele Pontului, "veni, vidi, viei", a lui Voltaire, care a răspuns unui confrate în ale scrisului cu o singură literă "I!" (Du-te !) la comunicarea acestuia scrisă în spaniolă "Eo rus" (Plec la ţară!).

Desigur, nu trebuie exagerat în sensul de trunchiere a mesajului de dragul exclusiv al co nciziunii, dar cum şi reciproca este valabilă, mesajul trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare celui ce îl recepţionează, pentru a-1 determina să acţioneze într-un cadru al legalităţii, fără a-i crea ambiguităţi, pierdere exagerată de timp cu interpretarea diferitelor sensuri ale comunicării.

Claritatea se referă la faptul că mesajul trebui să poată fi înţeles fără efort, în mod direct, fără a face apel la alte surse.

Această calitatea depinde de definirea iniţială a problemei, de înşiruirea ideilor într-o succesiune logică, de termenii folosiţi, de absenţa contradicţiilor interne, dintre părţile expunerii sau dintre pasajele textului, dintre premise şi concluzii.
Expresiile rare, livreşti, jargonul, formulările stufoase, ridică probleme de înţelegere a sensului mesajului şi duc uneori la concluzii regretabile. Este firească deci, preferinţa militarului pentru exprimarea directă, pentru terminologia regulamentară specifică şi conformă sensului comun al cuvintelor utilizate. Referitor la discuţie, reţinem foarte expresiva constatare a lui Jan Struther: "Nu este există rai, dar există caritate. Nu există iad, dar există confuzie". Pe lângă cerinţele enunţate, claritatea mesajului este dată şi de înşiruirea logică a ideilor mai ales în situaţia în care comunicarea are o anumită întindere.

Precizia mesajului, are în vedere definirea exactă a problemei la care aceasta se referă, ceea ce ajută Ia captarea atenţiei receptorului, îl scuteşte de efortul de-a descoperi el ceea ce este util în comunicare. Totodată aceasta mai înseamnă să se arate ce trebuie sau ce nu trebuie făcut, unde, când, cu cine, cu ce, de ce este nevoie încă, ce măsuri se iau, etc.

Cum se observă, precizia se suprapune cu cerinţa de integralitate a mesajului, adică cu nevoia ca acesta să fie complet.

Cu alte cuvinte, mesajul trebuie să cuprindă în conţinutul său întregul spectru de informaţii necesare declanşării unei acţiuni astfel încât să nu mai fie nevoie pentru aceasta de date suplimentare.

Precizia mesajului este strâns legată de accesibilitatea terminologiei. Pentru domenul militar, aceasta trebuie să fie cea consacrată, regulamentară, recunoscută unitar de toţi participanţii la actul de comunicare, singura care permite evitarea confuziilor sau interpretărilor voit deformate.

Limbajul profesional trebuie să elimine redundanţa, lirismul, preţiozitatea ori snobismul. Condiţia de bază este ca autorul ră aibă în mintea sa scopul mesajului, să-şi pregătească din timp şi cu migală ideile argumentele, judecăţile şi evaluările ce urmează a fi supuse comunicării. Nimic nu trebuie lăsat la inspiraţia momentului. Tot ce se spune sau se scrie, gestica trebuie să corespundă obiectivului urmărit. Prin urmare procesul de elaborare a mesajului vizează nu numai conţinutul dar şi forma lui.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 16 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---