FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 227
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Atlantida si fascinatia pe care continua sa o genereze

Tag-uri Populare


razboi   tara   domnie   regi   istorie   antichitate   drepturi   civilizatie   lupta   politica   intregire   voievod   romani   daci   unire   investigatie   crima   omor   otrava   personalitati   revolutie   egiptul antic   guvern   spionaj   contraspionaj   interese   referat   india   grecia   evul mediu   cultura   egipt   evrei   familie   relatii   opere  

All Tags

Famous Forum

 

Atlantida si fascinatia pe care continua sa o genereze

 Q:   Intreaba despre Atlantida si fascinatia pe care continua sa o genereze       
Atlantida si fascinatia pe care continua sa o genereze În prezent, Santorin sau Santorini este insulă din Marea Egee, aparţind de arhipelagul Insulele Ciclade, Grecia, cu o populaţie de 13.600 loc. şi cu o suprafaţă de73 km². este una dintre cele mai faimoase locaţii ale Greciei, preferată îndeosebi de îndrăgostiţi pentru lunile de miere. Fascinaţia pe care o provoacă Santorini nu se manifestă numai prin aceasta, dar mai ales datorită şi mai celebrei sale istorii tragice şi misterioase deopotrivă. În jurul anului 1500 î.Hr., Mediterana cunoaşte cea mai mare catastrofă naturală din istoria ei. Vulcanul de pe Thira - actuala Santorin - din arhipelagul Cicladelor, intră în erupţie, provocând pagube considerabile în insulă şi chiar dincolo de ea.

O altă dramă a fost multă vreme legată de cataclismul de la S antorin: dispariţia strălucitoarei civilizaţii cretane. Dar, corelaţia dintre această dispariţie şi erupţia vulcanică este departe de a fi stabilită. în absenţa oricărei relatări scrise a evenimentului, doar ştiinţe ca arheologia, geologia şi vulcanologia pot aduce câteva precizări despre adevărul istoric.

Atlantida reprezintă numele unei mitice insule ce a fost menţionată pentru prima oară de către filosoful grec Platon în două din operele sale. În două dintre operele sale, Timaios şi Critias, filosoful grec Platon (circa 428-348/347 Î.Hr.) istoriseşte povestea mitică a unei insule încântătoare numită Atlantida. După ce, în zadar, au încercat să supună ţările vecine şi să-şi aservească popoarele lor, atlanţii dispar într-o singură zi de pe suprafaţa pământului ca urmare a unui enorm val provocat de un cutremur, insula fiind înghiţită de mare împreună cu locuitorii ei. Platon spune că acest cataclism nu a fost provocat de natură, ci de zeii doritori să-i pedepsească pe locuitorii Atlantidei pentru degradarea lor morală. Numeroşi sunt aceia care, de-a lungul veacurilor, au căutat insula înghiţită de ape, evocată în legendă. Unii au identificat-o cu Santorin. Or, pentru Platon, Atlantida este, spre deosebire de Santorin, o insulă de mărime colosală, situată dincolo de strâmtoarea Gibraltar şi nu în Marea Egee. Tot Platon era cel care afirma că Atlantida era o putere navală, cu baza pe o insulă sau continent aflată dincolo de coloanele lui Heracle (strâmtoarea Gibraltar), care a cucerit regiuni întinse din Africa şi Europa de Vest.

Unii spun că, în realitate, Atlantida este o creaţie pur imaginară, un mit creat de către Platon pentru a-şi pune în evidenţă teoriile sale politice. Se merge chiar până la a afirma că sursele de inspiraţie se află în momente din istorie, ca erupţia de pe Thera sau războiul troian, ori din evenimente contemporane lui, ca distrugerea aşezării Helike în 373 î.Hr. sau invazia eşuată a Siciliei de către atenieni din 415 - 413 înainte de Hristos. Dar nu este imposibil ca acea catastrofă naturală, care în dialogurile platoniene duce la dispariţia Atlantidei, să-i fi fost inspirată filosofului de cumplita erupţie a Santorinului, aceasta rămânând probabil multă vreme întipărită în memoria popoarelor mediteraneene.

În perioada prosperităţii sale, Thira, micuţa insulă de formă circulară, adăposteşte o populaţie foarte evoluată. Unul dintre centrele sale urbane, oraşul Akrotiri, a fost explorat de arheologii greci. Descoperirile lor au permis să se urmărească principalele etape ale dispariţiei insulei. Cu câtva timp înaintea erupţiei vulcanului, în oraş se produce un violent cutremur de pământ care îi distruge clădirile. Zidurile se prăbuşesc şi umplu străzile de moloz. în interiorul caselor, blocurile grele de piatră ale treptelor se sparg zgomotos, ceea ce dovedeşte forţa seismului. Este posibil ca o parte a populaţiei să fi părăsit atunci acele locuri. In orice caz, sunt întreprinse lucrări de restaurare şi de reconstrucţie a clădirilor.

Ele nu vor fi niciodată terminate, căci vulcanul începe să-şi arate puterea. Fără îndoială că mai întâi nu este vorba decât despre emanaţii de fum şi de gaz, ceea ce lasă locuitorilor timp să fugă. Arheologii n-au descoperit, de fapt, în cetate nici cadavre, nici obiecte de valoare. Prima erupţie acoperă oraşul Akrotiri şi restul insulei cu un strat fin de pietre ponce. Erupţia principală se produce la puţin timp după aceea. Ea proiectează pietre ponce, al căror strat atinge 6 m grosime, apoi o cantitate uriaşă de cenuşă. în unele locuri de pe insulă stratul de cenuşă se ridică la 30 m. La sfârşit, pereţii vulcanului, care nu mai sunt susţinuţi, se sfărâmă, provocând o vastă depresiune circulară pe care mareea o invadează. Insula ia atunci forma de corn pe care o prezintă şi astăzi.

Oraşe şi sate ale insulei dispar cu totul sub depunerile vulcanice. Civilizaţia de neguţători şi marinari ai Thirei este spulberată. Doar ruinele oraşului Akrotiri, ascunse sub cenuşă, dovedesc astăzi rafinamentul şi bogăţia lui. Locuinţele cu două sau trei etaje, îngrijit construite, sunt împodobite cu superbe picturi murale evocând viaţa cotidiană, expediţiile navale, bătăliile... Două secole se vor scurge înainte ca viaţa să fie reluată la Thira, deasupra ruinelor. Dincolo de Thira, în Marea Egee, erupţia provoacă grave daune, a căror amploare este greu de evaluat astăzi. Norii şi ploile de cenuşă ating insule îndepărtate ca Rhodos şi Cos, în largul mării, în apropiere de Turcia.

Estul Cretei este de asemenea atins, dar într-o mai mică măsură. Aducând întunericul peste aceste regiuni, timp de ore sau chiar de zile întregi, norii au provocat probabil o spaimă cumplită printre locuitori. Este posibil de asemenea ca gazele nocive emanate din vulcan să fi intoxicat nu numai oamenii, ci şi animalele. Norii vulcanici au provocat pe alocuri schimbări climaterice care au afectat probabil în mod considerabil condiţiile de viaţă ale popoarelor de la Marea Egee. în sfârşit, prăbuşirea cupolei vulcanului a fost urmată de formarea unor valuri uriaşe. Nu se ştie, în cazul insulei Santorin, în ce direcţie s-a propagat atunci forţa distrugătoare a enormelor valuri.

În 1939, arheologul grec Spiridon Marinatos emite teoria potrivit căreia erupţia de la Santorin ar fi răspunzătoare de sfârşitul brusc al civilizaţiei minoice din Creta. El crede că transformarea în ruine a palatelor şi a oraşelor din Creta orientală, ca şi a palatului din Cnossos, a fost provocată de cutremurele de pământ, ploile de cenuşă şi valurile enorme care au urmat. Potrivit părerii vulcanologilor şi a geologilor, stratul de cenuşă nu prea gros şi seismele de mai mică intensitate n-au putut produce ireparabilele pagube suferite de palatele cretane.

Comparând ceramica găsită în Creta şi la Thira, arheologii remarcă, la rândul lor, că cele două catastrofe nu s-au produs în acelaşi timp, ci la interval de câteva zeci de ani. Astăzi, numeroşi savanţi cred că erupţia de la Santorin a perturbat grav populaţiile de la Marea Egee şi a dat o lovitură serioasă relaţiilor comerciale şi prosperităţii lor. Ca urmare a catastrofei, Creta a primit poate numeroşi refugiaţi din insulele devastate. Slăbită de toate aceste evenimente, insula n-ar fi putut riposta atacurilor exterioare, nici evita distrugerea palatelor sale incendiate, constată arheologii.

După părerea unora, ea ar fi fost atacată în repetate rânduri de piraţi, după alţii, ea ar fi fost pustiită de către micenieni, invadatori veniţi din Grecia continentală, care au pus stăpânire pe insulă, în anii ce vor urma, cercetările care se continuă în diferite discipline vor lămuri fără îndoială legăturile de cauză şi efect între cataclism şi sfârşitul brutal al unei strălucitoare civilizaţii.

Dincolo de toate aceste mistere care planează în jurului deja legendarei Atlantide si a erupţiei Verzuviului şi dincolo de toate ipotezele şi presupunerile care sunt formulate neîncetat de arheologi, istorici, diverşi alţi specialişti, dar şi de oameni pur şi simplu pasionaţi de legenda Atlantidei, un lucru este cert – acela că fascinaţia pe care Atlantida o trezeşte în inimile oamenilor va continua să dăinuiască pentru multe secole de acum înainte, determinându-i pe „muritori” să caute neîncetat indicii şi chiar situl acestei pierdute civilizaţii în negura timpului, dar nu şi în mintea şi inimile noastre.
sursa imaginii - en.wikipedia.org


Tag-uri: santorini, insulele ciclade, platon, atlantida



Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 26 February '08


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :