FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 496
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Articulatiile bazinului

Tag-uri Populare


anatomie   oase   corp   muschi   picioare   brate   fier   aliaj   metal   otel   omor   otrava   investigatie   crima   hormoni   medicina   plamani   organism   sange   nas   cercetare   cultura   cunostinte   inspiratie   china   faringe   yang   yin   soare   energie   glande endocrine   secretie   reproducere   respiratie   tesuturi   aer  

All Tags

Famous Forum

 

Articulatiile bazinului

 Q:   Intreaba despre Articulatiile bazinului       
Articulatiile bazinului Articulaţiile centurii pelvine întărite de ligamente puternice (iliolombare, sacroishiadice) constituie o unitate osteofibroasă care sigură o mare rezistenţă necesară scrlibrului bazinului dar şi o suficientă elasticitate pentru atenuarea şocurilor produse în aers. fugă, salt.


Simfiza pubiană
Este formată din două suprafaţe articulare acoperite de cartilaj; între cele două feţe există un fibrocartilaj în formă de monedă, ce aderă la feţele articulare. Ansamblul este acoperit cu un manşon fibros, întărit de ligamentul pubian superior (între i albă şi simfiză, de la un tubercul la altul) şi pubian arcuat. Acesta aderă prin marginea la discul pubian, iar lateral la ramurile descendente pubiene formând o curbă tuberozităţile ischiadice ("arcada pubi ană" a obstetricienilor).
Este o articulaţie cu mobilitate foarte redusă, permite numai slabe alunecări, dar prin :re poate creşte diametrele pelvine.

Articulaţia sacro-iliacă
Pune în contact două suprafeţe articulare situate pe sacru şi osul iliac. Faţa auriculară a i este uşor concavă iar cea iliacă este uşor convexă. Forma osoasă permite mişcări d toate cele trei oase în acelaşi timp şi care se numesc nutaţie şi contranutaţie. în nutaţiei baza sacrului basculează anterior şi în jos iar vârful în sus şi posterior. Oasele ischiadice se îndepărtează de linia mediană scade distanţa dintre ntoriu şi pube, creşte distanţa dintre oasele ischiadice. Deci, în timpul nutaţiei cele diametre ale strâmtorii inferioare cresc şi strâmtoarea superioară scade dinspre or spre posterior.

Ex: susţinerea unei greutăţi pe umeri, greutatea se transmite prin intermediul i vertebrale spre baza sacrului şi aceasta este împinsă înainte. Mişcarea inversă este contranutaţia.

Baza sacrului basculează posterior şi superior iar vârful basculează în jos şi anterior; ie iliace se îndepărtează de linia mediană, oasele ischiadice se apropie. Strâmtoarea superioară creşte dinspre anterior spre posterior, iar cele două diametre ale strâmtorii inferioare sunt diminuate.

Aceste variaţii de dimensiuni se produc în particular în timpul naşterii. Iniţial, debutului angajării îi corespunde o contranutaţie, iar în perioada finală (expulzie) are loc nutaţia.

Mişcarea de contranutaţie se realizează în hiperextensia trunchiului în poziţia culcat sau în repausul unei persoane pe regiunea lombară sprijinit pe o bancă transversală.
în condiţii fiziologice deosebite (sarcină, naştere) aparatele capsulo-ligamentare ale tuturor articulaţiilor se înbibă cu lichid interstitial şi se relaxează. Această relaxare este urmată de efecte diferite la nivelul coloanei vertebrale şi bazinului unde pot apărea rahialgii şi chiar hernii de disc. La nivelul bazinului se constată o creştere a amplitudinii mişcărilor la nivelul articulaţiilor sacro-iliace şi simfizei pubiene ceea ce uşurează desfăşurarea normală a naşterii.

Mijloacele de unire ale articulaţiei sacro-iliace
Articulaţia prezintă o capsulă şi un aparat ligamentar extrem de puternice:

- Ligamentele sacro-iliace ventrale (de pe aripioara sacrului şi faţa pubiană a acestuia până în vecinătatea liniei arcuate);
Ligamentele sacro-iliace dorsale (între S.I.A.S. şi creasta sacrală laterală);
- Ligamentul sacro-iliac interosos care uneşte tuberozitatea iliacă cu tuberozitatea sacrată; este foarte puternic.
-ligamentul iliolombar uneşte procesele transverse L4 - L5 cu creasta iliacă.
Aceste ligamente limitează mişcarea de contranutaţie.

Peretele lateral şi pelvisul osos este completat de ligamentele sacroischiadice reprezentate de:

Ligamentul sacrotuberal de formă triunghiulară cu baza pe sacru şi vârful pe tuberozitatea ischiadică

Ligamentul sacrospinos situat anterior faţă de ligamentul precedent, cu inserţie pi marginile laterale ale sacrului şi coccigelui şi pe spina ischiadică. Acest ligament s opune mişcării de nutaţie. De asemenea, participă la transformarea incizui sacroischiadice într-un orificiu şi subdiviziunea acestuia în două orificii secundare, un superior în raport cu marea scobitură ischiadică şi unul inferior în raport cu mic scobitură ischiadică. Prin aceste orificii se pot propaga colecţii patologice din bazin fese, datorită ţesutului grăsos sau se pot produce hernii.

Membrana obturatoare este o formaţiune fibroasă care închide gaura obturatoan contribuie la realizarea unităţii osteofibroase a bazinului. Pe faţa externă se găseşti panglică fibroasă (ligamentul subpubian).
Canalul obturator este un canal osteofibros la formarea căruia participă şa obturator, membrana obturatoare şi ligamentul subpubian. Prezintă un orificiu pubiai altul femural. Conţine nervul, artera şi vena obturatoare (mănunchi vasculo-nervos) mică cantitate de grăsime care se continuă cu cea a coapsei şi cu cea subperitonea bazinului. La acest nivel se pot produce hernii obturatoare sau propagarea unor co purulente de la bazin la coapsă.


Tag-uri: oase, muschi, corp, anatomie, brate, picioare



Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 30 January '10


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :