Prezent pe toate meridianele lumii fenomenul integrării trans-continentale s-a conturat ca un sistem uzual de relaţii sociale şi totodată ca un proces de organizare funcţională a interdependenţelor de gestionare comună a oportunităţilor oferite de condiţiile geografice. Statele sunt interdependente nu numai în privinţa domeniilor singulare ale vieţii sociale, a planurilor diverse ale entităţilor naţionale ci şi în domeniul ştiinţei şi culturii. Rezultatele experienţelor de integrare trans-continentală scot la iveală resurse până nu demult nebănuite în domeniile economice şi socio-culturale.

Strategia aderării la Uniunea Europeană surprinde în această privinţă nu numai similitudinea ori apropierea de interese în orizonturile actuale ale planurilor vie ţii sociale ci şi în ceea ce priveşte simultaneitatea şi interacţiunea lor în timp. Acumulările ştiinţei din ultimii ani, transformările profunde pe care trecerea la societatea informaţională le propune induc schimbări în toate domeniile vieţii sociale conducând la globalizarea multor probleme fără a căror rezolvare nu se mai poate merge înainte; toate, indiferent de natura lor, solicită soluţionarea sub presiunea extraordinară a timpului. Este deosebit de benefică plasarea elaborării conexe a strategiilor unitare privind tranziţia şi aderarea la Uniunea Europeană în contextul ştiinţei universale atât în ceea ce priveşte conturarea punctelor de pornire cât şi estimarea în alternative a obiectivului final al acestui proces.

În cadrul mai larg al procesului de integrare europeană educaţia trebuie să furnizeze europenilor valorile, informaţiile, cunoştinţele, competenţele, atitudinile care vor fi indispensabile pentru a putea trăi fără sentimentul excluderii într-o lume din ce în ce mai interdependentă, caracterizată prin diversitate şi schimbare permanentă şi rapidă. Educaţia trebuie să ajute la apropierea popoarelor şi la dezvoltarea conştiinţei identităţii europene, să promoveze principiile drepturilor omului, să conducă la consolidarea în perimetrul european a noţiunii de demnitate umană ca îmbinare armonioasă între drepturi şi bunăstare atât materială cât şi spirituală.

Aceste deziderate se înfăptuiesc:

1.prin schimburile şi relaţiile privilegiate între toţi actorii europeni implicaţi în procesul de educaţie;
2. prin dezvoltarea reţelelor şi încurajarea parteneriatelor;
3. prin iniţierea şi punerea în practică a unor proiecte naţionale şi internaţionale în domeniul învăţământului, în special liceal şi profesional;
4. prin punerea în comun a informaţiilor şi ideilor, a experienţelor şi cercetărilor în beneficiul tuturor;
5. prin educarea părinţilor;
6. prin coagularea între instituţiile şi organizaţiile non-guvernamentale europene.

Integrarea europeană şi educaţia sunt două fenomene ce se justifică şi se dinamizează reciproc: integrarea aduce o liberalizare a schimburilor informaţiilor şi ideilor, o armonizare a salariilor, o întărire a conştiinţei identităţii europene având drept consecinţă directă o creştere a eficienţei educaţiei dar şi a caracterului său pro şi paneuropean.

La rândul său, educaţia proeuropeană nu poate decât să amplifice dinamica integrării căci, la urma urmei, integrarea europeană nu înseamnă altceva decât dinamism şi cooperare. România a făcut paşi importanţi în domeniul cooperării la nivel de învăţământ prin proiectele PHARE, TEMPUS, COPERNICUS, LEONARDO, având una dintre cele mai ridicate capacităţi de absorbţie în materie de programe comunitare la nivel de învăţământ, urmărindu-se crearea unui sistem educativ care nu trebuie să-i oblige pe tineri să gândească sau să acţioneze într-un fel straniu vârstei lor, distrugându-le tocmai acele calităţi care au făcut din tineret un real factor de progres în aproape toate momentele istoriei omenirii. Iată de ce sistemul de învăţământ şi de formare trebuie să fie permisiv în ambele sensuri, să creeze o relaţie biunivocă în care societatea să înveţe de la tinerii săi tot atât cât aceştia pot învăţa de la restul societăţii.

Această educare şi direcţionare a tineretului se face în sistemul de învăţământ, responsabilă de această corijare fiind ora de dirigenţie, deşi, în ultimii ani, interpretând greşit democraţia, mulţi dintre noi au abdicat de la circumstanţele organizării cu seriozitate şi răspundere a acestei ore. În virtutea caracterului său esenţialmente activ, imprimat de gravitatea, importanţa şi actualitatea obiectivelor pe care le vizează, educaţia presupune împlinirea plenară a cel puţin trei dimensiuni ale activităţii educaţionale: cognitivă, axiologică (formarea de convingeri, atitudini, adeziunea la idealuri) şi operatorială sau pragmatică (formarea unor deprinderi, comportamente în consonanţă cu anumite exigenţe valorice). Agentul coordonator al acestei activităţi educative este dirigintele, iar mijlocul cel mai important prin care se face această activitate (ca unificare a mai multor factori implicaţi în educaţie: resurse, metode, mijloace) este dirigenţia, atât ca formă organizată în interiorul orarului săptămânal cât şi ca activitate permanentă de informare şi sfătuire a elevilor.

Având în vedere orientarea învăţământului către Uniunea Europeană, orele de dirigenţie trebuie să cuprindă teme referitoare la acest subiect în cadrul componentelor sale („Dezvoltarea personalităţii şi carierei”, „Educaţia pentru valori”). În cadrul temelor din componenta „Dezvoltarea carierei” dirigintele va analiza şi discuta cu elevii avantajele şi dezavantajele integrării europene din prisma carierei. Se va accentua faptul că o carieră se poate realiza atât în România cât şi în celelalte state ale Uniunii Europene, precum şi faptul că, în ocuparea unui loc de muncă, va domina criteriul competenţei şi al concurenţei cu locuitorii statelor comunitare; va exista o corelare între funcţii şi nivelul studiilor, de aceea fiind necesară o pregătire temeinică.

În cadrul orelor acordate componentei „Educaţia pentru valori”, trebuie realizată o paralelă între valorile existente în România şi cele din spaţiul comunitar (în România nu s-a încetăţenit încă respectul pentru mediu, faţă de valoarea intrinsecă a unui om şi faţă de drepturile într-o societate democratică).
<sub>Referinte :
1. Domşa I. Activitatea educativă în învăţământul preuniversitar, Ed. Enia
2. Năstase A. România şi noua arhitectură europeană
3. Neacşu I. Şcoala românească în pragul mileniului III
4. Schifirnet C. Educaţia adulţilor în schimbare, Ed. Fiat Lux
5. *** Aria curriculară consiliere şi orientare – planificare calendaristică orientativă – proiectarea activităţii ciclul primar, gimnazial şi liceal, Editura INFO, Craiova, 2003
6. *** Profesorul diriginte şi clasa de elevi, Ed. Gir Pres, 1996
sursa imaginii : freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: uniunea europeana, dirigentie, profesori, elevi, integrare, phare, tempus

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 29 November '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---